Copiii sunt o sursă de încântare și o podoabă a acestei lumi, dăruită de către Allah părinților lor. Ei dau vigoare inimilor, bucurie sufletelor și plăcere ochilor. Ei sunt rodul unei bune speranțe atunci când se roagă frecvent pentru părinţii lor:
“Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!” [Nobilul Coran 17:24]
Copiii sunt cei de care depinde viitorul fiecărei națiuni. Ei sunt tinerii zilei de mâine pe umărul cărora vă fi purtată chemarea la Islam. Islamul a ridicat statutul copiilor și a stabilit maniere specifice de a îi trata, în fiecare etapă a vieții lor. Primele dintre acestea sunt tocmai manierele întâmpinării lor, odată cu venirea lor pe lume.
Nobilul nostru profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost un exemplu viu, educând și cultivând musulmanii în legătură cu practicarea Islamului și învățându-i cum să-L adore pe Allah, în cele mai alese moduri. Din păcate, însă, unii musulmani au deviat de la învățăturile lui pure și au înlocuit aurul cu ceva fără de valoare.
Acestea sunt manierele pe care profetul ﷺ ne-a învățat în ceea ce privește copiii nou-născuți.
Încurajarea de a avea copiii
Allah spune:
“Acum împreunați-vă cu ele și căutați să pliniți ceea ce v-a prescris Allah!” [Nobilul Coran 2:187]
Iar Profetul ﷺ a spus:
Căsătoriți-vă cu (femei) iubitoare și fertile, căci mă voi mândri cu numărul mare (de membri) ai națiunii mele (în Ziua Judecății). [Sahih Abu Dawud]
Este foarte important ca părinții să crească copiii dreptcredincioși, astfel încât ei să beneficieze de pe urma lor, atât în timpul vieții, cât și după moarte. Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa) a spus:
Unui rob (al lui Allah) îi va fi ridicat rangul său (în Viaţa de Apoi), iar el va spune: “O, Domnul meu, de unde am primit eu toate acestea?” Iar Allah va spune: “Aceasta (este din ruga) fiului tău pentru iertarea ta.” [ Sahih ibn Majah]
Trebuie reținut faptul că cele menționate anterior fac referire în egală măsură, atât la băieți, cât și la fete. Cu adevărat, Islamul a încurajat creșterea și educarea fetelor. Allah îi condamnă pe cei care sunt nemulțumiți de naşterea unei fete, iar trimisul lui Allah ﷺ a venit să înnobileze statutul acestui preţios dar de la Allah şi a spus:
“Cel care are grijă de două fete până ce ele ajung la maturitate, va fi astfel [și a unit degetul arătător cu cel mijlociu] împreună cu mine în Ziua Judecății.” [Sahih Muslim] – însemnând “…în Paradis”
Așadar, este, oare, acordată o mai mare onoare fetelor?!
Răspândirea veștii bune a nașterii
Cei apropiați, care așteaptă nerăbdători, trebuie informați de îndată ce naşterea a avut loc, pentru a nu mai sta îngrijorați, a îi felicita pe părinți și a se ruga pentru noul-născut. Allah menționează despre veștile bune transmise unora dintre profeții Săi, unul dintre aceștia fiind chiar Zaharia, în legătură cu fiul său Ioan:
“Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu, [zicându-i]: Iatã cã Allah ți-l vestește pe Yahya.” [Nobilul Coran, 2:39]
Tahnik
Acesta înseamnă înmuierea unei curmale și frecarea uşoară cu ea a cerului gurii noului-născut, imediat după naștere sau la scurt timp după aceasta. Acest lucru este realizat prin punerea unei bucăți moi de curmală pe vârful degetului și frecarea cu el de la stânga la dreapta în gura noului-născut.
Ibn Hajr a spus: “Dacă cineva nu găsește o curmală uscată, atunci să folosească una proaspătă, iar dacă nici aceasta nu îi este la îndemână, atunci poate folosi orice (aliment) dulce.” [Sahih Fath 9/588]
Curmala nu trebuie să fie neapărat mestecată, ci se poate înmuia în orice alt fel. Mestecarea menționată în Sunnah a fost ceva specific doar profetului ﷺ, datorită binecuvântării puse de Allah în saliva sa.
Acest lucru poate fi făcut de către tatăl sau mama copilului său de către oricare altul dintre oamenii învățați și religioși ale căror rugi se speră a fi acceptate. Astfel, el va face tahnik și se va ruga pentru copil, aceasta fiind de altfel și obiceiul companionilor Profetului ﷺ.
Imam Nawawi a spus: “Învățații au căzut de acord asupra recomandării de a se efectua tahnik noului-nascut, după nașterea acestuia.” [Sahih Muslim 4/122]
Aișah a relatat: “Nou-născuții erau aduși mesagerului lui Allah ﷺ, iar el se ruga pentru binecuvântarea lor și le freca ușor cerul gurii cu o curmală mestecată (de el).” [Sahih Muslim]
Numirea copilului
Copilului trebuie să i se dea un nume imediat ce este născut sau după șapte zile de la naştere, fapt reieşit cu claritate din toate evidențele existente în Sunnah.
Tatăl sau mama sunt cei care aleg numele copilului. Dacă între aceștia apar diferențe, atunci tatăl este cel care are dreptul de a decide numele copilului. El poate să îl aleagă el însuși, sau poate da acest drept soției sale. Faptul că acest drept revine tatălui urmează principiul conform căruia copilul îi este atribuit tatălui, după cum spune Allah în Coran:
“Chemați-i după tații lor, căci astfel este mai cu dreptate față de Allah.” [Nobilul Coran 33:5]
Este, de asemenea, permis ca părinții să dea dreptul altor persoane de a alege un nume pentru copilul lor, deoarece Profetul ﷺ obișnuia să îi numească pe copiii companionilor săi.
Numele trebuie să aibă o însemnătate frumoasă, un sens bun și să fie demn de laudă după cum a spus profetul ﷺ:
“În Ziua Judecății veți fi chemați după numele voastre și după numele taților voștri, așadar dați-vă nume bune.” [Sahih Abu Dawud]
Este recomandat ca cineva să fie numit “supus al lui Allah” (“Abd-Allah”), sau “supus” al oricărui altul dintre Preafrumoasele Nume ale lui Allah. De asemenea, este recomandat ca un copil să fie numit după numele profeților, conform hadisului:
“Numiți-vă cu numele profeților!” [Sahih Abu Dawud]
Și hadisului:
“În această noapte mi s-a născut un fiu și l-am numit după (numele) strămoșului meu Avraam (Ibrahim).” [Sahih Muslim]
Tot astel, este recomandată numirea copilului cu numele unei persoane pioase, în speranța ca, într-o zi, să devină asemenea ei. În cele din urmă, este recomandat ca un copil să fie numit cu orice alt nume, dacă acesta are o semnificație frumoasă și un înțeles bun.
Este interzisă numirea unui copil cu un nume însemnând “supus al lui…” – orice altceva în afară de Allah, ca de exemplu: Abd An-Nabi sau Abd Ar-Rasul, care are sensul de “rob al profetului” sau “rob al mesagerului”. De asemenea, este interzisă numirea cu nume specifice necredincioșilor, precum Marin, George, Ioana.
Numele tiranilor și al persoanelor rele trebuie, de asemenea, evitate, ca de exemplu: Faraon, Qarun, Abu Lahab. Tot astfel, este neadecvat ca un copil să fie numit după numele surelor din Coran – “Ta Ha” sau “Ya Sin”, fapt menționat de Imam Malik și alții. Nu există nici un hadisth autentic care să ateste că cele două nume, mai sus specificate, ar aparține profetului ﷺ.
Aqiqah
După a șaptea zi de la sosirea noului-născut, ca o formă de bună primire a acestuia și mulțumire față de Cel care li l-au dăruit, este recomandată sacrificarea unei oi. Profetul ﷺ a spus:
Pentru fiecare copil (nou născut) este obligatoriu să se facă aqiqah, sacrificată pentru el în cea de-a șaptea zi de la naştere, în care este numit și i se rade (părul din) cap. [Sahih Abu Dawud]
Dacă nou-născutul este băiat atunci trebuie sacrificate două oi, iar dacă este fată o singură oaie. Aceasta este opinia majorității învățaților și companionilor. Profetul ﷺ a spus:
Pentru băiat două oi asemănătoare, iar pentru fată o oaie. [Sahih ibn Majah]
Este permis să se sacrifice sau un berbec sau o oaie sau o capră, și aceasta este cel mai indicat. În ceea ce privește, însă, sacrificarea altor animale învățații au opinii diferite.
Sacrificarea trebuie făcută de către tată sau o rudă apropiată, așa după cum profetul ﷺ a efectuat Aqiqah pentru cei doi nepoți ai săi. Este obligatorie menționarea numelui lui Allah atunci când se face sacrificiul, iar dacă un bărbat dintre rude face sacrificiul, atunci el trebuie să adauge: “Această Aqiqah este Aqiqah pentru cutare și cutare”, menționând numele persoanei în numele căreia face Aqiqah, după cum a fost relatat într-un hadis al lui Al Bayhaqi.
Carnea sacrificată poate fi distribuită, fie proaspătă, fie gătită, preferabil fiind că ea să fie gătită, fapt care ar aduce mai multe binecuvântări, conform opiniei anumitor învățați în islam.
Raderea părului din capul noului-născut
În cea de-a șaptea zi de după nașterea copilului, părul din cap trebuie ras. Când al Hassan (Allah să fie mulțumit de el) a fost născut, profetul ﷺ i-a spus fiicei sale Fatima:
“Radeți-i capul și dați argint săracilor, (cât) greutatea părului său.” [Sahih Ahmad]
Prima dată trebuie rasă partea dreaptă a capului și apoi cea stângă, după cum este menționat în hadisul:
“Radeți (capul lui)! – indicând prima dată către partea dreaptă a capului, și apoi către partea stângă.” [Sahih Muslim]
Nu este permis să fie rasă doar o parte a capului, lăsând-o pe cealaltă nerasă, acest fapt fiind interzis de către profet ﷺ, aşa după cum a fost relatat în Bukhari. Cea mai autentică opinie este aceea că, atât părul băiatului, cât şi al fetiței trebuie ras, după cum a fost relatat că Fatima a cântărit părul ras al fetiței ei (Muwatta), însă învățații diferă în această privinţă, și Allah știe cel mai bine.
Raderea capului trebuie făcută după sacrificiu. Pioșii predecesori obișnuiau ca, după ce părul era îndepărtat, să aplice parfum pe capul noului-născut.
După aceasta, este recomandat ca părul să fie cântărit și greutatea acestuia în argint să fie dată ca milostenie. Este preferabil ca aceasta să aibă loc tot în a șaptea zi de la naștere, însă dacă aceasta nu este posibil, poate fi amânată pentru mai târziu.
Circumcizia
Se impune circumcizia băieților și este recomandat ca aceasta să aibă loc tot în cea de-a șaptea zi de la naştere. Dacă, însă, aceasta nu s-a produs, este obligatoriu să se realizeze înainte ca băiatul să ajungă la pubertate.
