Să vedem ce părere au despre Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) 12 oameni faimoşi, de-a lungul secolelor…
Biografia sa completă a fost autentificată şi răspândită în întreaga lume încă din timpul vieţii lui şi ea continuă să fie în circulaţie şi astăzi. Unul dintre primele exemple pe care le cităm este “Enciclopedia Britannica”, care afirmă despre Muhammad ﷺ:
“[…] numeroase detalii, venite din surse originale arată că el era un om cinstit şi drept, care a câştigat respectul şi loialitatea oamenilor cinstiţi şi drepţi, asemenea lui.” [vol. 12]
Un alt credit impresionant atribuit lui Muhammad ﷺ este şi cartea lui Michael H. Hart “100: Cele mai influente personalităţi ale istoriei”, în care afirmă că personalitatea cea mai influentă din istorie a fost Muhammad ﷺ, urmat fiind de Isus (Pacea fie asupra sa). Iată ce spunea:
“Alegerea mea de a-l aşeza pe Muhammad ﷺ în fruntea listei celor mai influente personalităţi ale lumii, îi poate surprinde pe unii; însă el a fost singura personalitate a istoriei care s-a bucurat de un succes desăvârşit, atât din punct de vedere religios, cât şi laic.”
Potrivit Coranului, Profetul Muhammad ﷺ a fost exemplul perfect pentru omenire. Pâna şi istoricii de alte religii, îl recunosc că fiind una dintre cele mai de succes personalităţi ale istoriei. Iată ce scria despre el reverendul R. Bosworth-Smith în 1946, în lucrarea sa “Mohammed şi mohamedanismul”:
“Șef de stat și lider religios, el a fost Cezar și Papa într-unul singur; însă, el a fost papă fără pretențiile papei, și Cezar fără legiunile lui Cezar, fără o armată solidă, fără o gardă de corp, fără un palat, fără un venit fix. Dacă vreodată vreun om ar avea dreptul să pretindă că el a condus prin Voia lui Dumnezeu, acesta ar fi Muhammad, pentru că el s-a bucurat de toată puterea, fără a deţine mijloacele dobândirii acesteia și nici sprijin. El nu a fost interesat de îmbrăcarea hainei puterii. Simplitatea vieții sale private a fost într-o perfectă armonie cu viața sa publică.”
De vreme ce trecem în revistă afirmaţiile despre Muhammad ﷺ făcute de personalităţi nemusulmane, nu trebuie să o omitem nici pe cea făcută de Lamartine:
“Filosof, orator, apostol, legiuitor, războinic, cuceritor al ideilor, restaurator al dogmelor raționale, al unui cult fără imagini, fondatorul a douăzeci de imperii terestre și al unui imperiu spiritual – acesta este Muhammad. Luând în considerare toate standardele prin care s-ar putea măsura măreţia umană, ne putem întreba dacă, cu adevărat, există vreun om mai măreţ decât el?”
George Bernard Shaw, faimos scriitor nemusulman, spunea:
“(Muhammad) ar trebui numit Salvatorul Omenirii. Cred că, dacă cineva de calibrul lui şi-ar asuma conducerea lumii moderne, ar rezolva cu succes toate problemele existente, în aşa fel încât să readucă pacea şi fericirea mult dorite.”
K. S. Ramakrishna Rao, profesor de filosofie din India, în cartea sa “Muhammad, profetul islamului” îl numeşte “modelul perfect pentru viaţa omului”. Prof. Rao îşi susţine punctul de vedere spunând:
“Este dificil să surprindem cu adevărat personalitatea lui Muhammad în ansamblul ei. Pot surprinde doar o clipită a acesteia, şi ce succesiune dramatică de scene vii: Muhammad profetul, Muhammad războinicul, Muhammad comerciantul, Muhammad omul politic, Muhammad oratorul, Muhammad reformatorul, Muhammad refugiul orfanilor, Muhammad protectorul sclavilor, Muhammad emancipatorul femeilor, Muhammad judecătorul, Muhammad cel sfânt. În toate aceste roluri magnifice, în toate aceste ipostaze umane, el este asemenea unui erou.”
Şi oare ce ar trebui să gândim noi despre nobilul nostru profet Muhammad ﷺ, de vreme ce cineva de statutul lui Mahatma Gandhi, referindu-se la caracterul acestuia, scria în “Tânăra Indie”:
“Am dorit să ştiu cât mai multe despre cel ce stăpâneşte astăzi inimile a milioane de oameni… M-am convins că nu sabia a fost cea care a câștigat un loc în lume pentru Islam în acele timpuri, ci, dimpotrivă, simplitatea statornică, modestia Profetului, respectarea angajamentelor, devotamentul faţă de companionii săi şi faţă de dreptcredincioşi, cutezanţa, curajul, încrederea deplină în Dumnezeu şi în propria sa misiune. Acestea, şi nu sabia, au dus la răspândirea Islamului şi la depăşirea obstacolelor. Când am terminat şi al doilea volum (din biografia Profetului ﷺ), am regretat că nu pot citi mai multe despre măreaţa sa viaţă.”
Scriitorul englez Thomas Carlyle în lucrarea “Eroi şi adorarea eroului” este pur şi simplu uimit:
“Cum a putut un singur om, fără niciun ajutor, să adune triburile rătăcitoare de beduini într-o naţiune puternică şi civilizată, în mai puţin de douăzeci de ani?”
Diwan Chand Sharma scria în “Profeţii Estului”:
“Muhammad a fost un model de bunătate, iar influenţa sa a fost simţită de toţi cei din jurul său şi niciodată uitată.”
Muhammad ﷺ nu a fost nimic altceva decât o fiinţă umană, însă una cu o misiune nobilă – aceea de a unifica omenirea în adorarea unui singur Dumnezeu şi de a îi învaţa pe oameni calea unei vieţi cinstite şi drepte, bazate pe poruncile Domnului. El întotdeauna a vorbit despre sine ca fiind “robul lui Dumnezeu”, şi într-adevăr, acest lucru se oglineşte în toate faptele sale.
Vorbind despre egalitatea oamenilor în faţa lui Dumnezeu în Islam, celebra poeta indiană Sarojini Naidu spunea:
“A fost prima religie care a predicat şi practicat democraţia. În momentul în care în moschee se face chemarea la rugăciune şi credincioşii se adună împreună, democraţia Islamului este întruchipată de cinci ori pe zi, atunci când ţăranul şi regele îngenunchează împreună mărturisind că „Numai Dumnezeu este Cel mai Mare”… Am fost uimită de această unitate indivizibilă a Islamului, care, în mod instinctiv, face din fiecare om un frate.”
Iată şi cuvintele profesorului Hurgronje:
“Liga naţiunilor fondată de profetul islamului a pus principiul unităţii internaţionale şi al fraternităţii între oameni pe fundamente universale, pentru a fi o lumină pentru celelalte naţiuni… Adevărul este că nicio altă naţiune nu s-ar putea compara cu cele făcute de islam în sensul împlinirii acestei idei a ligii naţiunilor.”
Edward Gibbon şi Simon Ockley, de confesiune islamică, scriu în lucrarea “Istoria Imperiilor Sarazine”:
“CRED ÎNTR-UN SINGUR DUMNEZEU ADEVĂRAT ŞI ÎN MUHAMMAD CĂ TRIMIS AL LUI DUMNEZEU” este mărturisirea de credinţa simplă şi invariabilă a islamului. Conceptul ideal al dumnezeirii nu a fost degradat niciodată de reprezentarea vreunui idol vizibil. Onorarea profetului nu a depăşit niciodată limita atributelor sale umane, iar principiile sale de viaţă au păstrat recunoştinţa discipolilor săi în limitele înţelegerii şi ale religiei.”
E. Wolfgang Goethe, probabil cel mai mare poet european, scria despre Profetul Muhammad ﷺ:
“El este profet şi nu poet. De aceea, Coranul sau trebuie văzut ca Legea Divină şi nu ca o carte scrisă de un om, pentru educaţie sau amuzament.”
