Coranul despre nori făcea acum mai bine de 1400 de ani afirmaţii uimitoare şi vom vedea care sunt acestea în cele ce urmează.
Conform oamenilor de ştiinţă din zilele noastre:
„Apa râurilor şi oceanelor se vaporizează, transformându-se în vapori care formează nori mici. Aceştia se unesc, formând nori mai mari datorită curenţilor ascendenţi. Mişcările din partea centrală sunt mai puternice deoarece vaporii sunt protejaţi de efectul de răcire din zona exterioară a norului. Aceste mişcări îi permit norului să se extindă în plan vertical, ajungând astfel în zonele mai reci ale atmosferei, unde se formează picăturile de apă şi de grindină, care cresc din ce în ce mai mult. În momentul în care ele devin prea grele, încep să cadă din nor sub formă de ploaie, grindină, etc.” [din lucrările „Atmosfera”, p. 269 şi „Elemente de meteorologie”, p. 141-142].
Să vedem acum constatrile oamenilor de ştiinţă musulmani, bazate pe revelaţiile Coranului de acum 1400 de ani:
„Nu ai văzut tu că Allah mână norii, apoi îi împreună pe ei, apoi îi face grămadă şi apoi vezi tu ploaia ivindu-se din ei?…” [Nobilul Coran, 24:43]
De abia recent, meteorologii au descoperit aceste detalii privind formarea norilor, structura şi funcţionarea lor, folosindu-se de echipamente ultraperformante: avioane, sateliţi, calculatoare, baloane cu aer precum şi alte echipamente, pentru a studia vântul şi direcţia lui, a măsura umiditatea şi variaţiile sale şi a determina nivelul şi variaţiile presiunii atmosferice.
Meteorologii au stabilit ca norii cumulonimbus, care aduc grindină, ajung la o înălţime de 7.600 până la 9.000 metri (4,7- 5,7 mile, aprox. 8 -11 km), asemănându-se astfel munţilor, după cum se spune în Coran:
„… Şi el face să coboare grindina din munţii cerului (mase mari de nori semãnând cu nişte munţi)…” [Coran, 24:43]
Acest verset ridică următoarea întrebare: De ce se spune „fulger” (folosind termenul de “bariq” în limba arabă) atunci când se face referire la grindină?
Această afirmaţie pare să arate că grindina este un factor major în producerea fulgerului. Consultând o carte pe această temă constatăm următoarele:
„Norii se electrizează atunci când grindina ajunge într-o parte a norului plină de picături deosebit de reci şi cristale de gheaţă. Întrucât picăturile de lichid se ciocnesc de grindină, ele îngheaţă la contactul cu acestea şi eliberează căldura latentă. Acest fapt păstrează suprafaţa grindinei mai caldă decât cea a cristalelor de gheaţă din jur. Atunci când grindina vine în contact cu un cristal de gheaţă, are loc următorul fenomen: electronii curg dinspre obiectul mai rece spre cel mai cald. Astfel, grindina se încarcă negativ. Acelaşi efect are loc atunci când picăturile reci intră în contact cu grindina şi astfel apar mici particule de gheaţă încărcate pozitiv. Aceste particule mai uşoare, încărcate pozitiv, sunt transportate spre partea superioară a norului de către curenţii ascendenţi. Grindina cu încărcătură negativă cade spre baza norului, astfel încât partea de jos a norului se încarcă negativ. Aceste sarcini negative sunt descărcate spre pământ sub forma fulgerului. [„Meteorologia azi”, p. 437]
Aceste informaţii despre fulger au fost descoperite numai de dată recentă de ştiinţa modernă.
Până în anul 1600 e.n., în ţările nemusulmane, dominante erau ideile lui Aristotel asupra meteorologiei. De exemplu, el a afirmat că atmosfera conţine două feluri de aburi – umezi şi uscaţi. El a mai spus că tunetul este sunetul coliziunii dintre aburul uscat şi norii din jur, iar fulgerul este inflamarea şi arderea aburului uscat într-un foc subţire. [Operele lui Aristotel, traduse în limba engleză, p. 369 a&b]
Acestea erau ideile asupra meteorologiei care dominau în epoca revelării Coranului, acum 1400 de ani, ceea ce ar fi făcut imposibilă menţionarea de către acesta a unor informaţii atât de corecte şi exacte, dacă nu ar fi fost de origine şi natură divină.
Şi acum, dinspre cer, să ne îndreptăm privirile spre pământ privind munţii în toată măreţia lor.
Există oare în aceste formaţiuni masive ceva care să ne dea un indiciu asupra originii creaţiei şi a Creatorului ei?
Coranul despre munţi
