Cea mai importantă întrebare din viața noastră este: De ce suntem noi aici?
Ei bine, de ce suntem noi aici? Pentru a acumula faimă și avere? Pentru a asculta muzică și a face copiii? Pentru a fi cea mai bogată femeie sau cel mai bogat bărbat în mormânt, pentru că, așa cum ni se spune în glumă: “Cel care moare cu cele mai multe “jucării” câștigă”?
Cu sigurantă, nu! Viața trebuie să fie mai mult decât atât, așa că haideți să analizăm acest lucru! Să ne uităm, pentru început, în jurul nostru. Dacă nu locuim într-o peșteră, noi oamenii suntem înconjurați, de obicei, de lucruri pe care noi înșine le-am făcut cu mâinile noastre. Și oare de ce am făcut noi aceste lucruri? Răspunsul, desigur, este acela că noi am făcut aceste lucruri pentru a ne îndeplini anumite nevoi. Pe scurt spus, noi am făcut lucruri care să ne fie de folos și să fie puse în slujba noastra. Așadar, extrapolând, de ce să ne fi creat pe noi Dumnezeu (Allah), decât pentru a Îl sluji și pentru a Îl adora?
Dacă ne recunoaștem Creatorul și recunoaștem că El a creat oamenii pentru a-L adora, atunci urmatoarea întrebare este: “Cum?” – “Cum am putea să-L adorăm?” Fără îndoaială răspunsul cel mai clar vine de la Cel care ne-a creat. Dacă El ne-a creat pentru a Îl adora, atunci El se așteaptă ca noi să funcționăm într-un anumit mod, dacă dorim să ne atingem scopul. Însă cum putem ști care este acel scop și de unde putem să aflăm ce așteptări are Dumnezeu (Allah) de la noi?
Ei bine, să luăm în considerare următoarele lucruri: Dumnezeu ne-a dat lumina, cu ajutorul căreia putem sa ne urmăm calea. Chiar și în timpul nopții avem luna pentru lumină și stelele pentru a ne orienta. Dumnezeu a dat și altor viețuitoare sisteme de orientare în conformitate cu nevoile și condițiile lor. Păsările migratoare pot să se ghideze chiar și în zilele întunecate în funcție de cum este polarizată lumina printre nori. Balenele migrează “citind” câmpurile magnetice ale Pământului. Somonul se întoarce din ocean pentru a depune icrele în același loc în care a luat viața folosindu-și mirosul, dacă acest lucru poate fi imaginat! Peștii simt mișcarea de la depărtare prin receptorii de presiune care se află de-a lungul corpului lor. Liliecii sunt orbi, iar delfinii “văd” prin sonar. Unele organisme marine (ca de exemplu, țiparul electric cu voltaj mare) generează și “citesc” câmpuri magnetice care le ajută să “vadă” în ape murdare sau în adâncul oceanului. Insectele comunică prin feromoni. Plantele simt lumina soarelui și cresc în direcția lui (fotomorfism). Rădăcinile lor simt gravitatea pământului și cresc în el (geotrofism).
Pe scurt, Dumnezeu a binecuvântat prin călăuzire fiecare element pe care El l-a creat. Am putea oare atunci să credem că El nu ne va călăuzi pe noi în cel mai important aspect al vieții noastre, și anume, scopul pentru care am fost creați? Sau că El nu ne va da lucruri care să ne ajute să obținem salvarea?
Ce ne spune Creatorul, Dumnezeu, despre scopul nostru în viață? Dumnezeu afirmă în Coran că El a creat omul pentru a fi un îngrijitor al pământului, iar credința fundamentală a omenirii, responsabilitatea noastră de bază este să credem și să-L adorăm pe Dumnezeu:
Eu nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore. [Nobilul Coran 51:56]
Foarte simplu! Scopul creării oamenilor este adorarea Creatorului. Adorarea din punct de vedere islamic permite ca toată viața să fie un act de adorare, cu condiția ca scopul acestei vieți să fie acela de a-I face pe plac lui Allah, iar acest lucru poate fi obținut prin înfăptuirea de fapte bune și abținerea de la faptele rele. O persoană poate să transforme toate activitățile sale zilnice în acte de adorare prin purificarea intenției sale și prin căutarea cu sinceritate a mulțumirii lui Dumnezeu prin intermediul acestor activități. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
Salutarea unei persoane este caritate. Acționarea pe bună dreptate este caritate. Ajutarea unui om cu armăsarul său este caritate. Un cuvânt bun este caritate. Fiecare pas efectuat către locul de rugăciune este caritate. Îndepărtarea unui obstacol de pe un drum public este caritate. [Bukhari si Muslim]
Adorarea aduce credincioșilor multiple beneficii, care contribuie, atât la îmbunătățirea stării lor spirituale, cât și la bunăstarea lor lumească, materială. Corpul uman are nevoie de resurse materiale pentru existența sa, cum ar fi mâncarea, băutura și mijloacele de reproducere. Cu privire la suflet, însă, nevoile acestuia nu pot fi îndeplinite decât prin apropierea de Dumnezeu, prin credință și supunere, iar acestea nu pot fi obținute decât prin adorare.
Dumnezeu trebuie adorat, atât în vremurile grele, cât și în vremurile prospere, și numai prin amintirea și pomenirea Sa omul poate să-și găseasca pacea interioară:
Și Noi știm prea bine că pieptul ți se strânge pentru ceea ce spun ei. Însă adu laude Domnului tău și fii printre cei care se prosternează. Și adoră-L pe Domnul tău până ce-ți va veni sfârșitul. [Nobilul Coran 15:97-99]
Pe cei ce cred și ale căror inimi sunt liniștite întru pomenirea lui Allah, căci prin pomenirea lui Allah se liniștesc inimile. [Nobilul Coran 13:28]
În versetul ce urmeaza, Allah afirmă că El a creat această viață ca un test pentru om, astfel încât, după moartea sa, fiecare persoană să fie recompensată în funcție de ceea ce a acumulat de-a lungul vieții sale:
Acela care a făcut moartea și viața, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă. Și El este Puternic [și] Iertător [Al-‘Aziz, Al-Ghafur]. [Nobilul Coran 67:2]
Pentru a putea, însa, să Îl adorăm pe Dumnezeu, va trebui ca, mai înainte de toate, să Îl cunoaștem temeinic. În caz contrar, ne-am putea crea o idee eronată despre El, care să ne conducă pe căi greșite. Dumnezeu îi înștiințează pe oameni în Coran, despre ceea ce El este și ceea ce El nu este.
Spre exemplu, ca răspuns la o întrebare care i-a fost adresată profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa), Dumnezeu spune:
Spune: “El este Allah, Cel Unic! ~ Allah-us-Samad (Stăpânul)! ~ El nu zămislește și nu este născut. ~ Și El nu are pe nimeni egal!” [Nobilul Coran 112:1-4]
Din punctul de vedere al islamului, Dumnezeu nu se aseamănă niciunei ființe umane și nici cu nimic altceva dintre cele pe care ni le-am putea imagina și El este Unicul demn de a fi adorat.
