Ce înseamnă Jihadul? Chiar este războiul Sfânt al musulmanilor? Musulmanii chiar ucid evrei și creștini?
Aceasta este ceea ce ne spune mass-media occidentală. Însă care este adevăratul sens al cuvântului Jihad?
Din punct de vedere lingvistic, cuvântul arab „jihad” înseamnă luptă sau strădanie și se aplică efortului efectuat de orice persoană. În acest fel, un student se luptă și încearcă să obțină o diplomă și să reușească la examen; un angajat se străduiește să-și facă treaba cât mai bine și să mențină relații bune cu angajatorul său; un politician se străduiește (se luptă) să-și mențină sau să-și mărească popularitatea printre alegătorii săi și așa mai departe. Termenul de luptă sau strădanie este folosit atât de musulmani cât și de ne-musulmani. De exemplu, Allah Singurul și Unicul Dumnezeu Adevărat spune în Nobilul Coran:
„L-am îndemnat pe om să se poarte cu părinții săi frumos. Însă dacă ei se vor lupta cu tine pentru ca să-Mi faci Mie ca asociat ceva despre care tu nu ai știință, nu le da lor ascultare! La Mine este întoarcerea voastră, iar Eu vă voi vesti ceea ce ați făcut.” [Nobilul Coran 29:8]
„Dar dacă se străduiesc pentru ca tu să-Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunoștință, atunci nu te supune lor! Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelora care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea și Eu vă voi vesti ceea ce ați făcut!” [Nobilul Coran 31:15]
În cele două versete din Nobilul Coran menționate mai sus, părinții ne-musulmani sunt cei care se luptă (Jahadaka) pentru a-și aduce copiii musulmani înapoi la religia lor.
În occident, cuvântul „Jihad” este tradus în general ca și „război sfânt”, un termen atribuit adesea de mass-media. Conform învățăturilor islamice, nu este nimic sfânt în a provoca sau a porni un război; cu toate acestea unele războaie sunt inevitabile și justificate. Dacă traducem cuvintele „război sfânt” în arabă, acestea s-ar traduce „harbun muqaddasatu”.
Provocăm orice cercetător sau învățat să găsească înțelesul cuvântului „jihad” ca fiind război sfânt în Nobilul Coran sau colecțiile de hadithuri autentice sau în literatura islamică de la începutul islamului.
Din păcate unii scriitori musulmani și translatori ai Coranului, Hadithurilor și alte literaturi islamice traduc cuvântul „jihad” ca și „război sfânt”, datorită influenței propagandei occidentale veche de secole. Aceasta ar putea fi o reflecție a creștinilor care folosesc termenul de „război sfânt” pentru a se referi la cruciadele care au avut loc acum 1000 de ani. Cu toate acestea, cuvintele arabe pentru „război” sunt „Harb” sau „Qital”, acestea regăsindu-se în Coran și Hadith.
Pentru musulmani termenul JIHAD se aplică tuturor formelor de încercări și a dezvoltat câteva semnificații speciale de-a lungul anilor.
Sursele acestor dezvoltări sunt Nobilul Coran (cuvântul lui Dumnezeu revelat profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa). În Coran și Hadith apare cuvântul „Jihad” în diferite contexte pe care le vom menționa mai jos.
Recunoașterea Creatorului și iubirea exclusivă față de El
Face parte din natura umană iubirea a ceea ce este vizibil ochilor și simțit prin simțuri, mai mult decât REALITATEA NEVĂZUTĂ. Adică pe Creatorul Universului și Unicul Dumnezeu, Allah. El este Realitatea Nevăzută pe care tindem să o ignorăm și să nu o recunoaștem. Coranul se adresează celor care afirmă că sunt credincioși:
„O, voi cei care credeți! Nu-i luați pe părinții voștri și pe frații voștri ca aliați, dacă ei iubesc necredința mai mult decât credința! Aceia dintre voi care îi iau ca aliați, aceia sunt nelegiuiții! ~ Spune: «Dacă părinții voștri, fiii voștri, frații voștri, soțiile voastre, clanul vostru, bunurile pe care le-ați dobândit, negoțul de a cărui lâncezire vă temeți și locuințele de care sunteți mulțumiți vă sunt vouă mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Său și decât lupta pe calea Lui, atunci așteptați-vă să vină Allah cu porunca Sa!» Iar Allah nu călăuzește neamul de nelegiuiți!” [Nobilul Coran 9:23-24]
A-L pune pe Allah mai presus de familiei, de averea noastră, ambițiile noastre și chiar mai presus de propriile noastre vieți necesită într-adevăr o strădanie. În special când un ne-musulman îmbrățișează Islamul, aceasta poate fi o încercare dificilă datorită opoziției familiei sale, a anturajului și a societății.
Rezistența la presiunea din partea familiei, a anturajului sau a societății
Odată ce o persoană s-a decis să-L pună pe Creatorul Universului mai presus de orice altceva, deseori are parte de presiuni intense. Nu este ușor să reziste la astfel de presiuni și SE STRĂDUIEȘTE/SE LUPTĂ să-și mențină dăruirea și iubirea pentru Allah. O persoană care s-a întors la Islam de la o altă religie poate fi constrânsă să se întoarcă la religia familiei sale. Citim în Nobilul Coran:
„Nu da ascultare necredincioșilor și luptă împotriva lor cu el, (cu Coranul și cu Adevărul ce ți-a fost revelat) în luptă neslăbită!” [Nobilul Coran 25:52]
Statornicia pe calea cea dreaptă a lui Allah
Allah spune în Nobilul Coran:
„Şi luptați-vă pentru Allah (JAHIDU – Împotriva necredincioșilor, a întunericului și a sufletului) cu toată osteneala pe care El o merită! El v-a ales pe voi și nu v-a impus în religie nicio greutate […]” [Nobilul Coran 22:78]
„Şi cel care se luptă (JAHADA- Cel care luptă cu sine și cu poftele sale) nu se luptă decât pentru sine (YUJAHIDU, căci Allah este mult prea înstărit ca să aibă nevoie de lume.” [Nobilul Coran 29:6]
Iar aceia care se luptă și se străduiesc să fie adevărați musulmani și ale căror vieți au sunt îngreunate din cauza persecuțiilor oponenților, ei sunt sfătuiți să migreze spre un pământ mai pașnic și mai tolerant și să-și continue efortul pe calea lui Allah. Allah spune în Nobilul Coran:
„Îngerii, când iau sufletele celor care au fost nedrepți cu ei înșiși, le zic lor: «Ce ați făcut voi [pentru credința voastră]?» Şi răspund ei: «Noi am fost slăbiți pe pământ!» Şi le zic [îngerii]: «Nu a fost pământul lui Allah destul de larg pentru ca voi să purcedeți în lume?» Adăpostul acestora este Gheena și ce soartă rea!” [Nobilul Coran 4:97]
„Aceia care au crezut, s-au pribegit (aceia care au plecat (hijra) împreună cu Profetul ﷺ, însoțindu-l la Medina) și au trudit (JAHADU) în lupta pe calea lui Allah, aceia să nădăjduiască în mila lui Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].” [Nobilul Coran 2:218]
Allah îi testează pe credincioși în credința și statornicia lor:
„Sau ați crezut voi că veți intra în Rai fără ca Allah să-i știe pe cei care au luptat dintre voi și să-i știe pe cei care au fost statornici?” [Nobilul Coran 3:142]
„Vă vom încerca cu puțină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete și de roade, dar binevestește celor răbdători.” [Nobilul Coran 2:155]
Aflăm că profetul Muhammad ﷺ și cei ce îl urmau au fost boicotați atât economic cât și social timp de 3 ani pentru a-l forța să oprească transmiterea mesajului și pentru a ajunge la un compromis cu păgânii. Însă el ﷺ a rămas statornic, obținând astfel o victorie morală.
4. Străduinţa de a împlini doar fapte bune
Allah declară în Nobilul Coran:
„Iar pe aceia care LUPTĂ pentru Noi (JAHADU – se luptă cu sufletele lor, cu poftele, cu Şeitan și cu dușmanii religiei Noastre) îi vom călăuzi Noi pe căile Noastre (pe căile pe care pot să ajungă la Noi), căci Allah este cu cei credincioși care fac bine (și îi ajută pe ei).” [Nobilul Coran 26:69]
Atunci când avem de ales între două interese, devine „jihad” să facem decizia corectă, așa cum este exemplificat în următoarele hadithuri:
Aishah, soția profetului ﷺ a întrebat:
„O, Mesager al lui Allah, vedem jihadul ca pe fapta cea mai bună (dintre faptele bune), nu ar trebui să ne alăturăm lui?” El ﷺ a răspuns: „Cel mai bun jihad este un Hajj (pelerinaj la Mecca) perfect.” [Sahih Bukhari]
Cu o altă ocazie profetul ﷺ a fost întrebat de către un bărbat:
„Să mă alătur jihadului?” El ﷺ a întrebat: „Părinții tăi trăiesc?” Bărbatul a răspuns: „Da.” Profetul ﷺ i-a spus: „Atunci străduiește-te îngrijindu-i și servindu-i.” [Sahih Bukhari]
Un alt bărbat l-a întrebat pe mesagerul lui Allah ﷺ:
„Care este cel ai bun jihad?” El ﷺ i-a răspuns: „Să spui adevărul în fața unui conducător tiran.” [Sunan An-Nasa’i]
Mesagerul lui Allah ﷺ a spus:
„[…] MUHAJID (cel care participă la jihad) este acela care se luptă cu el însuși de dragul lui Allah, iar MUHAJIR (cel ce emigrează) este cel ce abandonează faptele rele și păcatele.” [Sahih ibn Hibban]
Curajul şi perseverenţa în transmiterea mesajului islamului
Coranul narează experiența multor profeți și oameni buni care au suferit foarte mult încercând să transmită mesajul lui Allah omenirii. Ca și exemplu avem versetele din Coran, 26:1-190; 36:13-32. În Coran, Allah îi laudă pe aceia care se străduiesc să-i transmită mesajul:
„Şi cine spune vorbe mai frumoase decât acela care cheamă la Allah, săvârsește faptă bună și zice: «Eu sunt dintre musulmani»?” [Nobilul Coran 41:33]
În condiții nefavorabile este nevoie de mult curaj pentru a te numi musulman, pentru a rămâne musulman și pentru chemarea celorlalți la Islam. Citim în Nobilul Coran:
„Dreptcredincioși sunt numai aceia care cred în Allah și în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit și au luat parte la luptă cu averile lor și cu sufletele lor, pe calea lui Allah. Aceștia sunt cei sinceri.” [Nobilul Coran 49:15]
Apărarea islamului şi a tuturor musulmanilor
Allah declară în Nobilul Coran:
„Li s-a îngăduit [să se apere] acelora care sunt atacați (celor împotriva cărora luptă idolatrii li se îngăduie să se apere chiar și prin luptă), căci ei sunt nedreptățiți. Iar Allah este în stare să-i ajute. ~ Pe aceia care au fost scoși din căminele lor pe nedrept, pentru că ei au zis: «Domnul nostru este Allah!» Şi de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin alții, ar fi dărâmate chilii, biserici, temple și moschei în care numele lui Allah este pomenit atât de mult. Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Tare [și] Puternic [Qawiyy, ‘Aziz].” [Nobilul Coran 22:39-40]
Coranul permite lupta pentru apărarea religiei islamice și a musulmanilor. Această permisiune include lupta pentru autoapărare și pentru protecția familiei și a pământului. Primii musulmani au purtat bătălii împotriva dușmanilor lor sub conducerea profetului Muhammad ﷺ.
De exemplu, când păgânii din Quraish au adus armate împotriva profetului ﷺ, musulmanii au luptat pentru a-și apăra credința și comunitatea. Coranul adaugă:
„Luptați pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeți voi lupta, căci Allah nu-i iubește pe cei care încep lupte! ~ Omorâți-i unde-i prindeți și alungați-i de acolo de unde v-au alungat! Iar schisma e mai rea decât omorul. Dar nu luptați împotriva lor aproape de Moscheea Al-Haram, doar dacă ei se luptă cu voi în ea. Iar dacă luptă împotriva voastră, omorâți-i, căci aceasta este răsplata celor fără de credință! ~ Dacă, însă, ei contenesc, atunci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]. ~ Luptați-vă cu ei până ce nu va mai fi necredință și credința va fi numai în Allah! Dar dacă ei contenesc, atunci nu mai există vrăjmășie, decât împotriva celor nelegiuiți.” [Nobilul Coran 2:190-193]
Ajutorul acordat aliaţilor, chiar dacă aceştia nu sunt musulmani
În perioada profetului ﷺ, tribul Banu Khuza’ah a devenit aliatul său. Ei locuiau lângă Mecca și se aflau sub conducerea păgânilor Quraiș, tribul din care provenea profetul ﷺ. Tribul Banu Bahr- un aliat al tribului Quraiș, cu ajutorul câtorva membrii din Quraiș, au atacat tribul Banu Khuza’ah. Aceștia. invocând tratatul, au cerut profetului ﷺ să vină în ajutorul lor și să-i pedepsească pe Quraișh. Profetul ﷺ a organizat o campanie împotriva celor din neamul Quraiș, din Mecca, care a rezultat prin cucerirea Meccăi fără să aibă loc nicio bătălie.
Alungarea fățarnicilor
Allah le poruncește musulmanilor în Coran:
„Iar dacă tu vreodată te temi de hainie din partea unui neam (cu care ai încheiat o înțelegere), rupe înțelegerea cu ei întocmai așa (rupe înțelegerea cu ei de așa manieră încât să înțeleagă că ai curmat orice legătură cu ei), căci Allah nu-i iubește pe cei haini.” [Nobilul Coran 8:58]
Profetul ﷺ a organizat mai multe de campanii armate pentru a îndepărta pe ipocriți de la putere și din casele unde erau găzduiți. El ﷺ a semnat tratate de pace cu numeroase triburi iudaice; cu toate acestea unele dintre ele s-au dovedit a fi fățarnice. Profetul Muhammad ﷺ a organizat campanii armate împotriva acestor triburi, le-a învins și le-a alungat din Medina și împrejurimi.
Apărarea prin atac preventiv
Cu siguranță mobilizarea oamenilor la luptă atunci când nu văd invadatori pe teritoriul lor este dificilă; cu toate acestea, cei care au această responsabilitate văd din timp primejdia și trebuie să asigure conducerea.
Profetul Muhammad ﷺ a avut responsabilitatea de a proteja oamenii și religia întemeiată de el ﷺ în Arabia. De câte ori primea rapoarte despre adunarea inamicilor aproape de granițe, el ﷺ trimitea atacuri preventive asupra acestora, le diminua puterea și îi dispersa. Allah le-a poruncit musulmanilor în Coran:
„V-a fost prescrisă lupta, chiar dacă ea vă este neplăcută. Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâți un lucru care este bun pentru voi și să iubiți un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah știe, în vreme ce voi nu știți.” [Nobilul Coran 2:216]
Dobândirea libertăţii de a informa oamenii, de a-i educa şi de a transmite mesajul islamului oricui, în mod deschis
Allah declară în Coran:
„Te întreabă despre luna cea sfântă și lupta în timpul ei. Spune: «Lupta într-însa e mare păcat, dar împiedicarea de la calea lui Allah, lepădarea de El și de Moscheea Al-Haram, precum și alungarea neamului său din ea sunt și mai mare păcat înaintea lui Allah, iar schisma este mai mare păcat decât omorul». Iar ei nu vor înceta să lupte împotriva voastră până nu vă vor abate de la credința voastră, dacă le va fi cu putință. Iar acela dintre voi care se va lepăda de credința lui și va muri în necredință, în deșert vor fi faptele lui [atât] în această lume, cât și în Lumea de Apoi. Aceștia sunt oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic.” [Nobilul Coran 2:217]
„Şi pentru aceia care, atunci când nedreptatea se abate asupra lor, ei o înfruntă.” [Nobilul Coran 42:39]
Pentru a obține această libertate, profetul Muhammad ﷺ a spus:
„Luptați (JAHIDU) împotriva necredincioșilor cu mâinile și limbile voastre.” [Sahih ibn Hibban]
Viața profetului Muhammad ﷺ a fost plină de straduință de a obține libertatea de a informa și transmite mesajul islamului. Cât timp a locuit în Mecca, el ﷺ a folosit metode pașnice, iar după stabilirea guvernului său în Medina, cu îngăduirea lui Allah, a putut folosi armele împotriva inamicilor săi ori de câte ori era inevitabilă situația.
Eliberarea oamenilor de sub tiranie
Allah îi dojenește pe musulmani în Coran:
„Şi ce este cu voi de nu luptați pe calea lui Allah, și pentru bărbații, muierile și copiii slabi care zic: «Doamne! Scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit și dă-ne nouă din partea Ta un ocrotitor și dă-ne nouă din partea Ta un ajutor!»” [Nobilul Coran 4:75]
Misiunea profetului ﷺ a fost de a elibera oamenii de tiranie și din sisteme despotice și asupritoare. Odată eliberați, oamenii aveau libertatea de a alege dacă acceptă sau resping Islamul. Succesorii profetului ﷺ i-au urmat pașii și au continuat să ajute oamenii asupriți.
De exemplu, după numeroase apeluri adresate musulmanilor de către oamenii asupriți din Spania, forțele musulmane au eliberat Spania de sub tiranie iar acei conducători tirani au fost îndepărtați. După cucerirea Siriei și a Irakului de către musulmani, populația creștină din acele locuri le-a spus musulmanilor:
„Preferăm legile și dreptatea islamului decât tirania sub care trăiam.” [Hitti, Philip K., Istoria Arabilor, St. Martin’s Press, New York, 1970, p. 153]
Conducătorii învinși din Siria erau creștini romano-catolici, iar Irakul fusese condus de către zoroastrienii perși.
CE TREBUIE SĂ FACĂ MUSULMANII ATUNCI CAND SUNT VICTORIOŞI?
Musulmanii trebuie să îndepărteze tirania, fățărnicia, extremismul și ignoranța și să le înlocuiască cu dreptate și echitate. Trebuie să asigurăm cunoștințe autentice și să eliberăm oamenii de sub sclavia „asocierii de parteneri”, prejudecăților, superstițiilor și a miturilor. Musulmanii elimina imoralitatea, frica, crima, oprimarea și le înlocuiesc cu moralitatea resimtită de noi toți, pacea și educația. Allah ne spune în Coran:
„Allah vă poruncește să dați înapoi stăpânilor lor lucrurile încredințate, iar dacă judecați între oameni, să judecați cu dreptate! Cât de minunat este acest lucru la care vă povățuiește Allah! Allah este Cel care Aude Totul [și] Cel care Vede Totul [Sami’, Basir]!” [Nobilul Coran 4:78]
„O, voi cei care credeți! Fiți statornici față de Allah și martori drepți! Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiți drepți! Fiți drepți, căci aceasta este mai aproape de evlavie! Şi fiți cu frică de Allah, căci Allah este Bine Ştiutor [Khabir] a ceea ce faceți voi!” [Nobilul Coran 5:8]
„Şi printre aceia pe care Noi i-am creat se află o comunitate ce călăuzește după adevăr și prin el purcede cu dreptate.” [Nobilul Coran 7:181]
„Allah poruncește dreptatea, plinirea faptei bune (răsplătind binele cu bine și mai mare și iertând răul) și dărnicia față de rude și El oprește de la desfrâu, faptă urâtă și nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceți aminte.” [Nobilul Coran 16:90]
„Aceștia [sunt] cei care – dacă Noi le dăm putere pe pământ – împlinesc Rugăciunea [As-Salat], achită Dania [Az-Zakat], poruncesc ceea ce este drept și opresc de la ceea ce este neîngăduit. Iar sfârșitul [tuturor lucrurilor] Îi aparține lui Allah.” [Nobilul Coran 22:41]
A fost răspândit Islamul cu forța, prin sabie sau violență?
Cu siguranță și fără niciun fel de echivoc, răspunsul este cu sigurantă NU deoarece Coranul declară:
„Nu este silire la credință! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire, […]” [Nobilul Coran 2:256]
Aici este un studiu bun al întrebării legate de răspândirea Islamului realizat de un misionar creștin, T. W. Arnold:
[…] Nu am auzit nimic despre vreo încercare menită să forțeze acceptarea Islamului de către non-musulmani, sau de o altă persecuție repetată, menită să eradicheze religia creștină. Dacă califii ar fi ales să adopte una dintre aceste metode de acțiune, ar fi înlăturat creștinismul cu aceeași usurinta ca și eliminarea Islamului din Spania de către regele Ferdinand și regina Isabella, sau precum Ludovic al XIV-lea a făcut interzis protestantismul în Franța sau precum evreii au fost ținuți în afara Angliei timp de 350 de ani. Bisericilor orientale din Asia le-a fost oprită orice forma de comunicare cu restul Creștinismului și în tot acest timp nimeni nu a ridicat un deget împotriva lor, considerându-le comunități eretice. Astfel, supraviețuirea acestor biserici până în prezent este o dovadă puternică a atitudinii guvernarii islamice în general tolerantă față de ei.
Nici islamul și nici musulmanii nu își doresc convertirea oamenilor având ca motiv frica, lăcomia, căsătoria sau orice altă formă de constrângere.
În concluzie, JIHADUL înseamnă lupta pe calea lui Allah cu penița, vorba, fapta, media și dacă este inevitabil, prin forță. Cu toate acestea, jihadul în Islam nu include lupta pentru putere individuală sau națională, dominare, glorie, avere, prestigiu sau mândrie.
