Cuvântul “Islam” este un substantiv dar și un verb, în același timp. În sens general, “Islam” înseamnă predare, supunere, pace şi ascultare.
Prima semnificație a cuvântului “Islam” vine de la rădăcina verbului “Aslama” (un verb), care înseamnă: a te preda, a te supune, a asculta, a fi sincer și a fi în pace.
A doua semnificație a cuvântului “Islam” ia forma unui substantiv cu aceeași rădăcină și descrie modul de viață final pe care Creatorul l-a prescris creației Sale. Acesta este numele folosit în Nobilul Coran pentru musulmani, care se numesc adepți ai “Islamului”. Astfel, în limba româna ei ar fi numiţi “Islam-iști” (prin adăugarea sufixului “-iști”). În limba arabă, însă, adăugăm prefixul “mu” pentru a indica persoana care efectuează o acțiune descrisă de un verb și astfel avem “Mu”-“Slam”, adică “Musulman” (“Muslim” în limba arabă).
“Islamul” poate fi înțeles într-un sens foarte general ca fiind adevărata religie a lui Dumnezeu, exact așa cum ea fost revelată de El, conform poruncilor Sale și fără a adăuga sau a îndepărta nimic din preceptele de bază ale acesteia.
