Acasa Intrebari Familie Familia în Islam – temelia societății

Familia în Islam – temelia societății

familia musulmana

Familia în Islam are un statut deosebit de important şi vom discuta despre aceasta în continuare.

Domnul și doamna Siddiq au emigrat din Pakistan în Statele Unite ale Americii la sfârșitul anilor ‘80. Fiind sprijiniți de fratele domnului Siddiq şi având un obiectiv simplu și clar: oferirea unor mai bune oportunități educaționale celor patru copii ai lor în „lumea nouă”.

Muhammad Uthman a venit în Statele Unite ale Americii ca masterand la mijlocul anilor ‘90. El a studiat informatică la o universitate renumită, intenționând să se întoarcă în țara sa natală, Egipt. S-a întâmplat să-și întâlnească viitoarea soție, o siriancă-americană, și s-a decis să rămână în America.

Maria Kief este una dintre cele două surori născute din tată arab și mamă americancă. Având foarte puțin contact cu familia din partea tatălui, Maria nu a știut foarte multe despre identitatea ei ca și musulmană, identificându-se doar ca fiind o americancă născută și crescută în America. Cu toate acestea, lucrurile au început să se schimbe odată cu începerea colegiului, când ea s-a îmbarcat într-o călătorie a descoperirii de sine.

Cele trei exemple de mai sus caracterizează pe bună dreptate familiile de musulmani ce locuiesc în Statele Unite ale Americii. În timp ce unele au ajuns aici din diferite colțuri ale lumii, altele nu mai găsesc niciun rost când vine vorba de „întors acasă”. Cu toate acestea, sunt şi persoane care descoperă Islamul în timpul căutarii lor pentru adevăr, și de acolo începe moștenirea lor ca și familii musulmane.

Familia în Islam

Unitatea familiei este o componentă importantă a islamului, și tuturor membrilor acesteia le este acordată atenţia cuvenită – de la părinți la copii, la soți, la cunoștințe și rude.

Părinții

Coranul cel Nobil reamintește în nenumărate rânduri despre obligaţiile copiilor față de părinții lor, îndeosebi atunci când aceștia ajung la o vârstă înaintată. Allah (Dumnezeu) spune în Coran:

„Și Domnul tău a orânduit să nu-L adorați decât pe El și să vă purtați frumos cu părinții voștri, iar dacă bătrânețile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceți lor „Of!” și nu-i certă pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. ~ Și din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei și îndurării și spune: „Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!” [Nobilul Coran, 17:23-24]

Dintre cei doi părinţi, islamul dă o mai mare importanță mamei. Coranul aduce ca şi mărturie travaliul mamei afirmând:

„Mama sa l-a purtat cu dureri și l-a născut cu dureri. Purtarea lui și [până la] înțărcarea lui sunt treizeci de luni” [Nobilul Coran, 46:15]

Una dintre tradițiile profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa) susține cu fermitate acest lucru. Un companion l-a întrebat odată pe Profet ﷺ: „Cine merită cea mai bună întovărășire din partea mea?” Profetul ﷺ i-a răspuns: „Mama ta.” „Apoi cine?” „Mama ta” a fost următorul răspuns. „Și apoi cine?” „Mama ta” a fost răspunsul dat din nou. ”Și cine urmează după ea?” „Tatăl tău.”

Supunerea față de părinții tăi și tratarea lor cu respect și afecțiune sunt virtuți deosebite cerute de Islam, chiar dacă aceștia nu sunt musulmani. O femeie dintre companionii Profetului l-a întrebat pe acesta ﷺ cum ar trebui să se comporte cu mama ei care nu era musulmană și urma credința și tradițiile păgâne. Profetul Muhammad ﷺ i-a spus să fie blândă și înțelegătoare și să se comporte frumos cu ea, deoarece aceasta era datoria ei ca fiică față de mama ei.

Cu toate acestea, supunerea față de părinți nu trebuie să depăşească supunerea față de Dumnezeu, care spune:

„Însă dacă ei se vor lupta cu tine pentru ca să-Mi faci Mie ca asociat ceva despre care tu nu ai știință, nu le da lor ascultare! La Mine este întoarcerea voastră, iar Eu vă voi vesti ceea ce ați făcut.” [Nobilul Coran, 29:8]

Copiii

De asemenea, Islamul recomandă părinților tratarea copiilor cu milă, dragoste și egalitate. În plus, părinții trebuie să ofere educația adecvată copiilor lor, alături de oferirea mijloacelor fizice necesare dezvoltării acestora, pentru a deveni persoane integre și responsabile în societate. Profetul Muhammad ﷺ a spus că cel mai de preț cadou oferit de către un tată copilului său este o educație bună. El ﷺ a pus un accent deosebit pe tratamentul adecvat al fiicelor și a promis ca recompensă Raiul celor care își cresc bine fetele.

În același timp, Dumnezeu cheamă în Coran la moderație:


„O, voi cei care credeți! Să nu vă abată averile voastre și copiii voștri de la pomenirea lui Allah! Cei care fac aceasta, aceia vor fi pierduți!” [Nobilul Coran, 63:9]

Importanța căsătoriei hejab

Căsătoria este un contract social sacru între un bărbat și o femeie. Ca și celelalte mari religii, islamul subliniază importanta căsătoriei. Allah (Dumnezeul cel Unic) spune în Nobilul Coran:

„Și printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înșivă soațe, pentru ca voi să trăiți în liniște împreună cu ele. Și El a pus între voi dragoste și îndurare și întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.” [Nobilul Coran, 30:21]

În plus, Coranul descrie minunat profunzimea relației maritale, folosind metafora „veșmânt” pentru soț și soție:

„Ele vă sunt veșmânt vouă, iar voi le sunteți veșmânt lor.” [Nobilul Coran, 2:187]

Profetul Muhammad ﷺ a menționat încheierea căsătoriei ca fiind urmarea uneia dintre Tradițiile sale și chiar a echivalat-o cu completarea a jumătate din credința unei persoane.

Homosexualitatea

Referirile la căsătorie atât în Coran, cât și în Tradițiile profetului Muhammad ﷺ sunt incontestabil heterosexuale. De fapt, homosexualitatea este strict interzisă în Islam. Povestea lui Lot este menționată de nenumărate ori în Coran, iar comportamentul oamenilor săi este considerat indecent, excesiv de păcătos, obscen, rău și nedemn. Deși musulmanii nu îi discriminează pe homosexuali și lesbiene ca ființe umane, ei detestă homosexualitatea practicată de aceştia, ca fiind ceva ce încalcă limitele stabilite de Dumnezeu încă de la începutul timpurilor. Astfel, atât creștinii ortodocși, cât și evreii, continuă să condamne cu fermitate homosexualitatea.

Procesul căsătoriei

Deşi conceptul de întâlniri amoroase nu există în islam și relațiile sexuale înainte de căsătorie sunt interzise, noțiunea de căsătorie din punct de vedere islamic recunoaște nevoia de determinare a compatibilității celor doi viitori soți. De exemplu, când și-au căsătorit fata cea mare, cei din familia Siddiq le-au dat posibilitatea viitorilor soți ca, înainte ca ei să-şi dea consimțământul, să comunice între ei, fiind supravegheați cu moderaţie. După logodnă, cei doi au continuat să comunice prin telefon sau e-mail.

Modalităţile de alegere a viitorului partener sunt diverse. Unele căsătorii, ca și a Sarei, sunt „aranjate. Alte persoane îşi găsesc partenerul sau partenera prin interacțiunea directă dintre ei, ca și în cazul lui Muhammad Uthman și al soției sale, Eman, care s-au întâlnit în campusul universitar și s-au plăcut reciproc. Prin toate acestea însă obiectivul imediat este acela al căsătoriei. În acest fel, islamul încearcă să mențină viu spiritul căsătoriei – o uniune nu doar a două persoane distincte, dar și a punctelor lor de vedere diferite, a mediilor lor particulare, cât și al celor două familii extinse, şi un angajament de a împleti viețile lor autonome de până în prezent, cu speranţa succesului și a perpetuării celor moştenite de aceştia.

Contrar credințelor vehiculate, islamul nu susține căsătoria cu forța, indiferent de sex. De fapt, căsătoria nu poate fi împlinita fără aprobarea, atât a mirelui, cât și a miresei. În practică, căsătoriile “aranjate” în islam se referă de fapt la procesul prin care o a treia persoană le face cunoştinţă celor doi viitori parteneri sau familiilor care au fii sau fiice de vârsta căsătoriei.

Nunțile sunt evenimentele festive care implică familia și prietenii și care pot să dureze chiar și câteva zile, în funcție de cultura fiecărei persoane. Cu toate acestea, esența căsătoriei constă în contractul nupțial semnat de către mire și mireasă, după consimțământul verbal al acestora, la care participă doi martori. Ceremonia se numește „nikah” și îi unește pe cei doi ca soț și soție. După căsătorie, o petrecere de celebrare a acesteia este oferită de către soț, conform tradiției Profetului ﷺ.

Căsătoria: Subicte asociate

Interesant este că, deși obiceiul de schimbare a numelui după soț există în multe țări musulmane, femeile americane musulmane practicante aleg să-și păstreze numele de dinainte de căsătorie, înțelegând că, indiferent cu cine s-ar căsători, ele întotdeauna vor fi, mai întâi, fiicele tatălui lor. Ele iau ca bază cuvintele profetului Muhammad ﷺ:

„Veți fi chemate la Ziua Judecății după numele voastre și după numele taților voștri…”

Femeile din timpul profetului Muhammad ﷺ, inclusiv soțiile sale, erau cunoscute după numele taților lor, nu după numele soților lor. Urmând această tradiție, Maria Kief a decis să-și păstreze propriul nume de familie după căsătorie, fără să aibă niciun fel de obiecții din partea soțului său.

În plus, din punct de vedere islamic, femeia are dreptul să-și utilizeze veniturile personale după bunul ei plac, din moment ce soțului îi revine obligaţia de a avea grijă de familie și casă. Cu toate acestea, în ziua de azi, multe cupluri au conturi comune la bancă și împart împreună obligaţia întreţineri casei. Divorțul, deși neîncurajat, este o realitate socială acceptată și legalizată. Soția sau soțul pot iniția procesul de anulare a casatoriei, care implică negocieri timp de mai multe luni, cu arbitrii din ambele părți, și cu speranța de îmbunătățire a relației înaintea luării unei decizii finale.

Poligamia

Deși poligamia este practicată de o minoritate a musulmanilor, aceasta nu este nicidecum o normă. Islamul permite bărbaților căsătoria cu până la patru femei în același timp, însă această tradiție predomină doar în unele culturi. Dacă un bărbat dorește să își ia mai multe soții, acesta trebuie să le trateze just pe toate. Coranul afirmă:

„ Luați de soții pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeți că nu veți fi drepți [cu ele], atunci [luați] una singură…” [Nobilul Coran, 4:3]

Poligamia fără limită a fost practicată într-o varietate de culturi. Cu toate acestea, Islamul reduce această practică la un număr limitat de soții, recunoscând existența unei varietăți de factori ce favorizează poligamia, cum ar fi: numărul mai mare de femei în unele țări, consecințele războaielor și un număr ridicat de bărbați morți în urma acestora în anumite societăți, precum și oferirea unei soluții legitime și protective împotriva răului social cauzat de adulter.

Ducerea mai departe a moștenirii

Următorul pas natural făcut de către familiile musulmane este conceperea copiilor. Cu toate acestea, exista și unii care preferă să amâne cu câțiva ani acest eveniment, iar alții nu reușesc să își îndeplinească acest țel, așa cum, de altfel, se întâmplă și cu majoritatea oamenilori din lumea întreagă. Numirea copilului poate deveni o chestiune de familie, în care sunt implicați uneori și bunicii, în timp ce alte cupluri optează să-și aleagă singuri numele copilului. În a șaptea zi după nașterea copilului se efectuează un sacrificiu religios (în care este sacrificat un animal), se rade capul copilului și echivalentul în argint al greutății părului lui se dă ca și caritate. Acestă ceremonie numită „aqiqah” poate fi efectuată și în ziua a 14-a, a 21-a sau a 28-a de la nașterea copilului.

Familia extinsă

Coranul accentuează în repetate rânduri importanța protejării legăturilor cu rudele de sange. Avem următoarele două exemple:

“Și dă-i celui care ți-e rudă ceea ce i se cuvine.” [Nobilul Coran, 17:26]

„Adorați-L pe Allah și nu-I asociați Lui nimic! Purtați-vă bine cu părinții, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat…” [Nobilul Coran, 4:36]

Profetul Muhammad ﷺ, în mod similar, a spus:

„Oricine crede în Allah și în Ziua Judecății trebuie să mențină relații bune cu familia sa.”

Chiar dacă cuplurile musulmane din vest își încep viața lor împreună în mod autonom, menținerea legăturilor strânse cu familiile lor extinse este un aspect important al stilului lor de viață. Unele cupluri trăiesc împreună cu familiile lor, în vreme ce alții preferă să fie singuri și locuiesc fie în apropierea părinților, fie la o anumită distanță, în funcție de locația locului de muncă, de alegerea comunității sau a statului preferat. Cu toate acestea, numeroasele reuniuni de familie, în special pe timpul vacanțelor de vară sau a nunților, sunt numeroase și des întâlnite. Mulți dintre ei își vizitează țara de origine în acest scop.

În mod similar, familiile ce locuiesc în afara granițelor îşi vizitează regulat rudele din America.

Cei din familia Siddiq au trăit în Statele Unite mai mult de două decenii și indiferent cât de emoționați devin atunci când vorbesc despre Pakistan, copiii lor nu își pot imagina un alt “acasă” în afară de America. Ei au trăit conform așteptărilor părinților lor și nu sunt doar cetățeni eficienţi și productivi, ci au grijă să și ofere cele necesare comunității lor. Sarah, fata cea mare, este profesoară; Zafar este programator de software; Haider este arhitect; iar Hala își termină colegiul dentar. Toți sunt căsătoriți și au grijă de propriile lor familii, de locurile lor de muncă și de responsabilitățile comunitare, ducând mai departe moștenirea părinților lor. Ca familie, Siddiq plănuiesc să viziteze anul viitor Pakistanul pentru o mare reuniune cu rudele lor după mulți ani de absență.

Muhammad Uthman și Eman au parcurs și ei un drum lung. Uthman, un analist de software de succes, participă frecvent la evenimentele comunității sale, organizate de moscheea locală. Eman e scriitoare și a preferat să stea acasă și să lucreze independent în sistem independent. Ea participă la activități filantropice la moschee, de la organizarea de cercuri de studiere a Coranului, la oferirea de mese gratuite. De asemenea, ea este un membru activ al bibliotecii publice din localitate, unde lucrează ca și voluntar săptămânal. În plus, predă la școala islamică de weekend unde merg și cei doi copii ai lor. Părinții lui Uthman îi vizitează o dată la doi ani pentru câteva luni. Deși inițial părinții lui se bucură de pacea și liniștea suburbiei Americane, în cele din urmă li se face dor de tumultosul lor stil de viață urban şi sunt fericiți să se întoarcă acasă.

Maria Kief este în prezent un doctor realizat și are propria ei familie. Ea și-a început călătoria ei încă din primul an de facultate, când a avut ca și colegă de cameră o musulmană foarte drăguță. Invitată de colega ei de cameră să participe la o conferință ținută de Asociația Studenților Musulmani, Maria a mers fără tragere de inimă. Conferința s-a numit: „ Istoria Islamului: Un trecut Glorios.” Maria a fost atât de fascinată încât și-a sunat tatăl și i-a povestit. A început să facă cercetări pe cont propriu și să îi înțeleagă pe stramoşii ei arabi. În acea vară, și-a convins părinții să meargă în Iordania, țara natală a tatălui său. A fost fericită acolo însă nu îndeajuns. S-a întors în campusul ei și a participat la mai multe întâlniri ale Asociației Studenților Musulmani, simțindu-se cu adevărat acasă alături de prietenii ei musulmani. În timpul școlii medicale și după terminarea acesteia, ea a rămas în legăturaă cu moscheea din zonă. Astazi, ea este conștientă de moștenirea de familie și patrimoniul mixt de care a beneficiat și este mândră că propria ei familie este compusă din mai multe rase, cu un motto comun: “Indiferent de unde venim, noi suntem musulmani americani.”

Deși profilul familiilor din acest articol este fictiv, stilul lor de viață poate fi ușor aplicat unei mari varietăți de familii musulmane americane.

Incarca mai multe articole pe aceeasi tema
Comentariile sunt inchise.

Citeste si

De ce Islamul interzice consumul de alcool ?

Alcoolul a fost flagelul societății de când lumea. Continuă să își spună cuvântul în număr…