„Islamul” este un concept care, alaturi de alți termeni și concepte Islamice, este răstălmăcit grosolan în Occident. Musulmanii cu greu pot găsi pe cine să dea vina pentru asta în afară de ei înșiși, deoarece (a) au eșuat să trăiască conform regulilor Islamului în perioada contemporană și (b) nu au reușit să promoveze înțelegerea Islamului în Occident prin proiecte de informare. Această broșură este o încercare umilă de a explica pe scurt termenii menționați în titlu.
Câțiva termeni Islamici
Islam – concept ce înseamnă angajamentul de a trăi în pace prin supunerea față de voia lui Dumnezeu (Allah).
Musulman – persoana care își asumă angajamentul de a trăi în pace prin supunerea față de Allah.
Jihad – concept ce înseamnă „a se stadui” și „a se lupta” împotriva gândurilor rele, a faptelor urâte și a agresiunii împotriva unei persoane, a unei familii, a unei societăți sau a unei țări. Jihadul poate fi un „război justificat”, împrumutând termenul creștin.
Mujahid – o persoană care ia parte la Jihad de dragul lui Allah conform Coranului (cartea de căpătâi și sursa de îndrumare a musulmanilor) și Sunna [învățăturile Profetului Muhammad (pacea și binecuvântarea fie asupra sa)]. Mujahidin este pluralul cuvântului Mujahid.
„Terorism Islamic” – Nu există un astfel de termen sau concept în Coran sau Sunna și nu-și are locul în Islam.
Sunna – Sunna este calea preferată a profetului Muhammad ﷺ și include învățăturile sale ﷺ. Sursele Sunnei sunt colecții de Hadithuri autentice (ceea ce a spus, a făcut și a aprobat profetul ﷺ).
Adevăratul înțeles al cuvântului „Jihad”
Jihadul este un concept adesea asociat cu Islamul și musulmanii, însă conceptul de Jihad este întâlnit în toate religiile inclusiv în creștinism, iudaism și ideologiile politico-economice cum ar fi capitalismul, socialismul, comunismul, etc.
Islamul definește Jihadul ca fiind lupta sau străduința pentru îmbunătățire și progres cât și lupta pentru apărarea de sine, a onoarei, a patrimoniului și a patriei. De asemenea, Jihadul este interpretat ca fiind o luptă împotriva răului, intern sau extern al unei persoane sau al unei societăți. Jihadul, ca si concept în Islam, înseamnă a face oricare dintre, sau toate acestea, dar fără a se limita la:
A învăța, a învăța pe ceilalți și a practica Islamul în toate aspectele vieții pentru a ajunge la cel mai și mai înalt nivel de instruire pentru beneficiul propriu, al familiei și al societății.
A fi un sol al Islamului în orice loc și orice situație, prin fiecare faptă și comportament.
A combate răul, faptele rele și nedreptatea cu toată puterea, cu ajutorul mâinii (fapta), a limbii (discursul) sau cel puțin cu inima (prin rugă).
A răspunde chemării la Jihad cu bani, efort, înțelepciune și viață; însă niciodată să nu lupta cu un frate musulman, o țară musulmană sau o societate nemusulmană care își respectă tratatele și nu nutrește agresivitate împotriva musulmanilor și Islamului.
Sinuciderea, sub niciun pretext conform niciunui concept, nu este considerată Jihad în Islam.
Convertirea oamenilor la Islam prin forță sau constrângere nu este Jihad ci o crimă, pedepsită de lege.
Ideea conform căreia bărbații musulmani se înghesuie să se sinucidă pentru a obține „70 de virgine dansatoare” în Paradis, este în realitate un concept cât se poate de absurd.
Realitatea este că „Oamenii Paradisului” sunt menționați ca fiind puri și cu mult deasupra a orice ne putem imagina pe pământ, pentru a ne indica faptul ca femeile Paradisului sunt veșnic „virgine” și nu sunt „atinse” de bărbați sau djinni.
Expresia „veșnic virgine” chiar și în limba română, ar trebui să facă pe oricine să înțeleagă că acestea nu se aseamănă deloc femeilor de pe acest pământ.
Nu este loc de nicio înțelegere greșită în ceea ce privește sensul în limba arabă al purității și nevinovăției acestor făpturi.
Nivelurile Jihadului
O luptă personală cu sine însuși pentru a te supune lui Allah, combaterea răului din propriul suflet, obținerea unor standarde mai înalte în ceea ce privește instruirea și valorile morale – Jihad intern
Jihadul împotriva răului, nedreptății și a asupririi propriei persoane, a familiei și a societății – Jihad social
Jihad împotriva tuturor lucrurilor care împiedică pe musulmani să se supună lui Dumnezeu (Allah), pe oameni de la cunoașterea Islamului, apărarea unei societăți musulmane (țară), combaterea tiraniei și / sau atunci când un musulman este scos cu forța din locul său de baștină – Jihadul fizic sau Luptă armată.
Coranul definește Jihadul fizic ca fiind cel mai înalt nivel al Jihadului pe care îl poate întreprinde cineva. Răsplata pentru împlinirea sa este Paradisul cel veșnic. Musulmanii știu, de asemenea, că toți oamenii sunt responsabili pentru ceea ce au făcut în timpul vieții lor pe acest pământ. Musulmanii vor fi întrebați ce au făcut cu viața lor și despre nivelul lor de supunere față de Allah în Ziua Judecății.
Înseamnă Jihadul război sfânt?
În Islam nu există război sfânt. Aceast concept a luat ființa în Europa, în vremea cruciadelor și a războiului lor împotriva musulmanilor. Islamul recunoaște pe creștini și evrei ca fiind „oamenii cărții” deoarece ei îl urmează pe profetul Avraam și cred în învățăturile lui Moise și ale lui Iisus.
Timp de mai multe secole, musulmanii au coexistat pașnic cu creștinii, evreii și oamenii de alte credințe, menținând tratatele sociale, de afaceri, politice și economice. Islamul respectă toți oamenii și credințele atâta timp cât nu există opresiune religioasă, care să interzică musulmanilor să-L adore pe Allah, sau care să împiedice pe alții să învețe despre islam, și care să nu respecte tratatele.
Cine are autoritate de a chema oamenii la Jihad ca război?
Jihadul trebuie să fie purtat în conformitate cu regulile și legile Islamice, și numai cu scopul de a-l servi pe Allah și pentru a dobândi mulțumirea Sa. Jihadul fizic sau militar trebuie să fie dus numai de o autoritate musulmană, cum ar fi un președinte sau un șef de stat al unei țări musulmane, după consultarea cu învățații, și numai o astfel de autoritate are dreptul sa cheme oamenii la jihad..
Ce spune Islamul despre terorism?
Cuvântul „terorism” nu există în Nobilul Coran sau în învățăturile profetului Muhammad ﷺ. Dacă termenii „terorist sau terorism” sunt derivați ai unui verb folosit în Nobilul Coran, cum ar fi 5:33 atunci când sunt decrise actele teroriste ale „musulmanilor” este în condamnare și prevede pedeapsa cea mai severă. Islamul este o religie și un mod de viață care nu separă politica de religie. Islamul este o religie a milei, coeziunii și, mai ales, a păcii interioare și exterioare, a apărării fără luptă.
Allah a spus în Cartea Sa, Coranul:
„Allah nu vă oprește să faceți bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, și nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiți foarte buni și drepți, căci Allah îi iubește pe cei drepți.” [Nobilul Coran 60:8]
„Luptați pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeți voi lupta, căci Allah nu-i iubește pe cei care încep lupte!” [Nobilul Coran 2:190]
„Iar dacă ei vor înclina către împăcare, înclină și tu către ea. Și încrede-te în Allah, căci El este Cel care Aude Totul [și] Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim].” [Nobilul Coran 8:61]
„Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiți drepți! Fiți drepți, căci aceasta este mai aproape de evlavie! Și fiți cu frică de Allah, căci Allah este Bine Știutor [Khabir] a ceea ce faceți voi!” [Nobilul Coran 5:8]
„Însă răsplata aceluia care iartă și care caută împăcare se află la Allah. El nu-i iubește pe cei nelegiuiți!” [Nobilul Coran 42:40]
„Nu este fapta cea bună deopotrivă cu fapta cea rea. Respinge [fapta cea rea] cu cea care este mai bună și iată-l pe acela care a fost între tine și el dușmănie ca și cum ar fi un prieten apropiat.” [Nobilul Coran 41:34]
Câteva dintre învățăturile profetului Muhammad ﷺ (Sunna)
El ﷺ a interzis soldaților musulmani să ucidă femei, copii și bătrâni sau să taie chiar și un singur palmier și i-a sfătuit: „Nu trădați, nu dați curs comportamentului excesiv, nu ucideți nou-născuți”.
„Oricine a ucis o persoană care are un tratat cu musulmanii nu va simți nici măcar mireasma Paradisului, deși parfumul său poate fi simțit de la o distanță de patruzeci de ani.”
„Primele cazuri care vor fi judecate între oameni în Ziua Judecății vor fi cele de vărsare de sânge.”
Uciderea este al doilea păcat major în Islam.
„Cu adevărat sângele, proprietatea voastră și onoarea fiecăruia dintre voi este inviolabilă.”
„Există o răsplată pentru bunătatea arătată față de orice făptură.”
Islamul și drepturile omului
Nobilul Coran și Sunna încurajează musulmanii să respecte viața și proprietatea întregii omeniri.
Într-un stat islamic aceste drepturi sunt considerate sacre, fie că o persoană este sau nu musulmană.
Islamul protejează onoarea, interzice insultele la adresa celorlalți oameni, și a-i lua în deradere.
Islamul respinge ideea de favoritism a unor indivizi sau națiuni datorită bogăției, puterii și/sau rasei.
Toți musulmanii cred că Allah a creat toți oamenii liberi și egali, doar pentru a fi deosebiți unul de celălalt pe baza conștiinței sau a evlaviei față de Dumnezeu și niciodată pe baza rasei, culorii pielii sau etniei.
Islamul este o religie practică și respectă toate ființele umane, fiind trimisă întregii omeniri. Mesajul său este cel al păcii și supunerii față de Allah. Musulmanii cred în toți profeții menționați în Biblie și în Coran.
Coranul împărtășește multe învățături morale ale Vechiului Testament și ale Noului Testament. Aceste trei religii (și cărțile lor) au fost întemeiate pe revelația de la Singurul Dumnezeu Adevărat, Allah.
Jihadul în Biblie
Să vedem ce spune Biblia despre Jihad în sensul războiului și al violenței. Următoarele versete sunt din Biblie:
„Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiacă. ~ Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. ~ Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârşire.” (Biblia, Exodul, 22:18-20)
„El le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi să se încingă cu sabia; mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.» ~ Copiii lui Levi au făcut după porunca lui Moise şi aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.” (Biblia, Exodul, 32:27-28)
„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ~ «Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău.» ~ Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiţilor cu pruncii lor şi le-au jefuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile. ~ Le-au ars toate cetăţile pe care le locuiau şi toate ocoalele lor. ~ (Moise a spus) Acum dar omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el, ~ dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.” (Biblia, Numeri, 31:1-2, 9-10, 17-18)
„(Iisus a spus) Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.” (Biblia, Luca, 19:27)
„Şi el (Iisus) le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia şi cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie.” (Biblia, Luca, 22:36)
Tratamentul părtinitor
Musulmanii urmează o religie a păcii, a compasiunii și a iertării. Dacă un musulman ar comite un act de terorism, această persoană ar fi vinovată de încălcarea stâlpilor de bază ai Islamului.
Când Timothy McVeigh a bombardat clădirea Oklahoma City, niciun american sau creștin nu a fost etichetat drept terorist și nu a fost ținta crimelor motivate de ură. Când creștinii irlandezi efectuează acte de terorism unul față de altul în Insulele Britanice, religia creștină nu este acuzată, ci sunt acuzați indivizii vinovați sau agenda lor politică.
Din păcate, același lucru nu este valabil și pentru musulmanii și arabii americani. Marea majoritate a musulmanilor sau arabilor nu au nicio legătură cu evenimentele violente din întreaga lume, însă Islamul este invocat alături de terorism. Aceasta este o nedreptate împotriva a 1.5 miliarde de musulmani din lume și a religiei islamice.
Criteriile vinovăției
Nevinovat până la proba contrarie, vinovăția dovedită într-o instanță deschisă, este un concept și un principiu universal acceptat al justiției, în același fel cum sunt și libertatea și independența întregii omeniri. Cu toate acestea, societatea adesea nu aplica aceste principii atunci când vine vorba de musulmani.
Fie ca Allah să ne binecuvânteze pe toți și să ne curățească inimile de orice neînțelegere, răutate, ură și mânie.
