Islamul răspândit cu sabia: Imaginea obișnuită a islamului ca fiind răspândit de un arab urcat pe o cămilă, venind călare din desert, ținând într-o mână Coranul și în cealaltă un iatagan, oferind opțiunea de a alege fie Islamul, fie retezarea capului.
Așa cum am arătat în prealabil în articolul despre apostazie, convertirea forțată este interzisă în Islam. Religia nu s-a răspândit cu sabia. Au existat confruntări militare între statul musulman și marile puteri din acea vreme, Imperiul Roman și cel Persic. Dar zonele cucerite au intrat sub administrarea musulmanilor iar populația a fost liberă să-și păstreze propriile credințe. Musulmanii au stăpânit Egiptul, Palestina și Libanul încă din sec. VIII iar comunități creștine numeroase au continuat să existe în ultimele 13 secole. Musulmanii au condus Spania mai bine de 700 de ani, iar India timp de 1000 de ani, fără ca marea majoritate a populației să se fi convertit la Islam.
În prezent, cea mai mare țară musulmană din lume este Indonezia, care are peste 200 de milioane de locuitori și în care niciodată nu a pus piciorul vreun soldat musulman. Dar Islamul s-a răspândit și acolo, la fel ca și în Malaezia și Filipine, pe calea comerțului. La fel cum s-a întâmplat și în Africa, în țări precum Nigeria, Ghana, Senegal, Ciad și Niger. La fel cum și în America, Islamul este în prezent religia cu cea mai mare răspândire, cu un număr de convertiri zilnice între 300 și 500. Iar aceasta se face fără soldați și chiar fără misionari.
Terorismul
Terorismul este definit de guvernul american drept amenințarea cu sau folosirea violenței pentru a promova o cale politică de către indivizi sau grupuri, fie acționând pentru sau fiind în opoziție cu autoritatea guvernamentala stabilita, atunci când astfel de acțiuni sunt făcute pentru a șoca, uimi sau intimida un grup țintă mai mare decât numărul de victime imediate.
Însă, o astfel de definiție generală include toate războaiele de independență, începând cu Războiul de Independență al Americii până la Revoluția Franceză. Aspectul cel mai rău și probabil trăsătura cea mai comuna a terorismului este violența declanșată împotriva civililor nevinovați.
Israelul este cel mai recent exemplu de stat terorist. A fost format de grupările teroriste evreiești, cea mai abominabilă fiind gruparea Stern.
Termenul de „terorist musulman” este folosit la etichetarea Islamului ca religie teroristă. Totuși, termenul este impropriu. Când IRA atacă, membrii ei nu sunt numiți „teroristi catolici”, cu toate ca lupta este de fapt între Irlanda catolică și Irlanda de Nord, protestantă, susținută de protestanta Anglie. La fel, atunci când Timothy McVeigh a aruncat în aer sediul CIA din orașul Oklahoma in 1995 omorind 168 de oameni, nu a fost etichetat drept „terorist creștin”, cu toate că era și creștin și terorist.
De fapt, eticheta de „terorist musulman” a fost atașată activității PLO, care era un amestec de musulmani, creștini și comuniști. PLO nu este și nici nu a fost o organizație musulmană. Este o organizație naționalistă ce militează pentru crearea unui stat palestinian secular.
Fața terorismului se poate vedea în mișcările extremiste din Egipt. Al-Gama’a Al-Islamiyyah și Miscarea Jihadului au dat trupe de șoc care au luptat cu forțele de securitate din Egipt, ceea ce a dus la aproximativ 1.200 de morți între 1992 și 1997 dar nu a reușit sa răstoarne guvernarea lui Husni Mubarak.
Gruparea Gama’a și-a asumat masacrul turistilor de la Luxor în noiembrie 1997. Totuși, în martie 1997, liderii în exil au declarat un armistițiu unilateral și au renunțat la violență. Filosofia acestor mișcări și programul lor de acțiune au fost puternic condamnate de învățații musulmani din întreaga lume, cat si de cei din Egipt.
Cazul Algeriei este mult mai complex. Totuși, e suficient să spunem ca Frontul Islamic al Salvării (F.I.S.) care se presupune ca a câștigat alegerile anulate de armată, a renunțat la luptele violente după un an, cu toate că uciderea nevinovaților continua încă.
De la începutul uciderii civililor, F.I.S. și-a declinat răspunderea și a numit G.I.A. ca principalul vinovat. Cele mai recente investigații au demonstrat ca G.I.A. a fost creată de agenți ai serviciului secret guvernamental pentru a discredita lupta F.I.S. și a-i îndepărta de mase prin aceste atrocități.
Islamul se opune oricărei forme de violență, fără discriminare. Coranul spune:
„[…] cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ, este ca și când i-ar ucide pe toți oamenii, iar cel care lasă în viață un suflet este ca și cum i-ar lăsa în viață pe toți oamenii.” [Nobilul Coran, 5:32]
Exista reguli stricte referitoare la felul în care se poartă un război. Profetul Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a interzis uciderea femeilor, a copiilor, a bătrânilor, distrugerea bisericilor și a sinagogilor, a fermelor. Bineînțeles, dacă femeile, copiii și bătrânii poartă arme, pot fi uciși în autoaparare.
Jihadul
Tradus în mod obișnuit de media din vest prin „Război sfânt”, jihadul este un principiu al Islamului prost înțeles. În limba arabă nu exista un astfel de termen de „război sfânt” intrucat războiul, în Islam, nu este deloc „sfânt”.
Înțelesul cuvântului „jihad” este cel de „strădanie” sau „stăruință” sau „luptă”. În Islam, jihadul se referă la o varietate de eforturi diferite făcute de credincioși. Străduința de a-L considera pe Dumnezeu și pe Mesagerul Său mai presus decât cei dragi și apropiați, mai presus de bogăție și chiar mai presus decât propria persoană este forma de bază ce descrie jihadul, dată fiecărui musulman. Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Nimeni nu crede cu adevărat până când nu îl iubește pe Allah și pe Mesagerul Său mai mult decât orice altceva”. Să faci faptele drepte arătate de Dumnezeu este tot un jihad. Se spune că Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Jihadul cel mai bun este Hajj-ul”
Cu alta ocazie, Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a fost întrebat dacă (persoana respectivă) ar trebui sa se alature jihadului. Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns intreband dacă părinții aceluia mai sunt în viață iar când acesta a răspuns că da, Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
„Fă jihadul servindu-i pe ei.”
Apărarea Islamului și a comunității musulmane este un prim aspect al jihadului fizic, care implică să ridici arma împotriva dușmanului. Dumnezeu a spus în Coran:
„Li s-a îngăduit [să se apere] acelora care sunt atacați, căci ei sunt nedreptățiți. Iar Allah este în stare să-i ajute.” [Nobilul Coran, 22:39]
„Luptati pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeți voi lupta, căci Allah nu-i iubește pe cei care încep lupte!”. [Nobilul Coran, 2:190]
De asemeni, musulmanii luptă împotriva tiraniei:
„Și ce este cu voi de nu luptați pe calea lui Allah, și pentru bărbați, muierile și copiii slabi care zic: «Doamne! Scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit […]»” [Nobilul Coran, 4:75]
