Cine ar putea scrie o carte asemenea Coranului? – O provocare pentru omenire!
A crea o carte asemenea Coranului este, cu adevarat, una dintre cele mai mari provocari adresate umanității. Coranul nu este unic doar prin felul în care sunt prezentate subiectele, ci este unic și în sensul că el însuși este un miracol. Prin termenul „miracol” înțelegem performanța unui eveniment supranatural sau extraordinar care nu poate fi duplicat de ființele umane. A fost consemnat faptul că profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea fie asupra sa) i-a provocat pe arabi să producă o operă literară cu aceeași valoare ca și Coranul, însă aceștia nu au reușit, deși elocvența lor și puterea lor literară era bine-cunoscută. Provocarea de a reproduce Coranul a fost prezentată arabilor și omenirii în trei etape:
1. Întregul Coran
În Coran, Dumnezeu i-a ordonat Profetului ﷺ să provoace întreaga Sa creație la crearea unei cărți la înălțimea Coranului.
„ Spune: „De s-ar aduna oamenii și djinnii ca să facă [ceva] ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă își vor fi unul altuia ajutor!” [Nobilul Coran, 17:88]
2. Zece capitole
În continuare, Dumnezeu îi provoacă ostententativ pe cei ce au negat originea sa divină să imite măcar zece capitole din Coran:
„Sau vor zice ei: „El l-a născocit!” Spune: „Așadar, aduceți voi zece sure, asemeni lui, născocite [de voi] și chemați pe cine puteți, afară de Allah, dacă sunteți voi întru dreptate!” [Nobilul Coran, 11:13]
3. Un singur capitol
Provocarea finală a fost să producă măcar un singur capitol care să se potrivească cu ceea ce este în Coran, al cărui cel mai scurt capitol, Al-Kawthar, conține doar 3 versete (ayat):
„Iar dacă vă îndoiți de cele pe care le-am pogorât robului Nostru [Muhammed], aduceți o Sură asemenea lui și chemați martorii voștri cei afară de Allah, dacă sunteți sinceri!” [Nobilul Coran, 2:23]
Aceste provocări nu au fost doar cuvinte goale, având în vedere că nimeni nu le-a putut demonstra greșite. Chemarea profetului Muhammad ﷺ la monoteism, desființarea idolatriei în toate formele sale și echivalarea sclavilor cu stăpânii lor au fost resimțite ca o amenințare la adresa întregii pături socio-economice înalte a societății din Mecca, în general, precum și la adresa poziției tribului conducător Quraish, din care provenea și profetul ﷺ, în particular. Mecca, centrul comercial al Arabiei, precum și centrul spiritual al acesteia, a dorit cu disperare oprirea răspândirii islamului. Singurul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă oponenții Profetului ﷺ pentru a opri mișcarea acestuia ar fi fost să creeze un capitol asemănător celor recitate oamenilor de către Profet ﷺ și cei care îl urmau. Un număr de poeți și oratori din Quraish au încercat să imite Coranul, însă au eșuat. Apoi au recurs la a oferi Profetului ﷺ mari averi, poziția de a fi rege peste ei și cele mai nobile și mai frumoase dintre femeile lor în schimbul promisiunii lui de a înceta invitarea oamenilor la Islam. El le-a răspuns prin recitarea primelor treisprezece versete din Surat Fussilat, până ce ei i-au cerut să se oprească. Într-o încercare zadarnică de a-i face să se întoarcă la păgânism, Quraishii, de asemenea, au recurs la torturarea musulmanilor și a rudelor lor care acceptau islamul. Mai târziu, au organizat un boicot economic împotriva Profetului ﷺ, a celor ce îl urmau și a clanului său, Banu Hashim, în încercarea de a-i înfometa cu scopul supunerii lor. Însă și acest plan, în cele din urmă, a eșuat. În final, au plănuit omorârea lui trimițând oameni tineri înarmați din fiecare dintre clanurile Quraish, cu scopul de a împărți vinovăția morții sale între clanuri, și făcând astfel revanșa clanului Profetului ﷺ imposibilă.
Cu toate acestea, Dumnezeu i-a ajutat pe Profet ﷺ și pe cei care îi urmau învățăturile să părăsească Mecca și să se unească cu un nou grup de convertiți, apărut printre triburile unui oraș din nord, pe nume Yathrib. Islamul s-a răspândit rapid printre triburile Yathribului și în mai puțin de un an musulmanii au devenit majoritari în oraș. Profetul Muhammad ﷺ a fost acceptat apoi conducător de către aceștia, iar numele orașului s-a schimbat în Madinatun-Nabiy (Orașul Profetului ﷺ), al cărui nume a fost mai apoi prescurtat la „Medina”. În următorii opt ani, clanurile din Mecca și din vecinătatea lor au montat o serie de campanii de luptă nereușite împotriva statului musulman în curs de dezvoltare în Medina, care s-a încheiat cu invazia musulmană a Meccăi.
Toată această vărsare de sânge ar fi putut fi evitată dacă cei din tribul Quraish și aliații săi ar fi fost capabili să reproducă cel puțin trei rânduri de poezie sau proză fluentă, asemănătoare celui mai scurt capitol din Coran. Prin urmare, nu poate exista nicio îndoială cu privire la incomparabilul stil literar al Coranului, la miracolul rimei sale și al minunatului său stil literar.
A fost sugerat faptul că inimitabilitatea Coranului nu este neapărat o calitate unică a acestuia, pentru că și marii poeți, precum Shakespeare, Chaucer și alții, în diverse limbi, au avut stiluri unice, care i-au distins de contemporanii lor. Cu toate astea, dacă, de exemplu, un poet renumit din ziua de azi ar studia în profunzime scrierile lui Shakespeare și ar scrie un sonet în stilul lui Shakespeare cu cerneală veche și pe hârtie veche, și apoi ar afirma că a descoperit un poem pierdut al lui Shakespeare, lumea literară probabil ar accepta această afirmație, chiar după un studiu aprofundat. Astfel, chiar și cel mai mare dintre poeți poate fi imitat, indiferent cât de unic a fost stilul său, la fel cum au fost imitați și cei mai mari pictori. [De fapt, unii învățați englezi consideră că o mare parte a poemelor atribuite lui Shakespeare au fost de fapt scrise de către contemporanul său, Christopher Marlowe.] Coranul este cu mult mai mult deasupra acestui nivel. Deși, de-a lungul anilor, au avut loc nenumărate încercări de a falsifica capitolele Coranului, niciuna dintre acestea nu a rezistat unui control amănunțit. Și, așa cum a fost deja menționat, îndemnarea de a imita Coranul a fost mult mai intensă în timpul revelației sale, atunci când abilitățile literare și lingvistice ale arabilor erau mai înalte decât în orice altă perioadă de timp, dar nu a existat nicio încercare de success în această privință.
Dr. Abu Aminah Bilal Philips
