Descoperirea astronomului American
În 1929, în observatorul Mount Wilson din California un astronom american, cu numele Edwin Hubble, a făcut una dintre cele mai mari descoperiri din istoria astronomiei. În timp ce observa stelele cu un telescop gigant, el a descoperit că lumina de la ele se muta la capătul roșu al spectrului și că această mutare era mai pronunțată cu cât steaua era mai îndepărtată de pământ.
Această descoperire a avut un efect electrizant în lumea științei, deoarece, conform regulilor recunoscute ale fizicii, spectrele fasciculelor de lumină care călătoresc spre punctul de observație tind spre violet, în timp ce spectrele fasciculelor luminoase care se îndepărtează de punctul de observație tind spre roșu. În timpul observațiilor lui Hubble, s-a descoperit că lumina stelelor tinde spre roșu. Aceasta înseamnă că ele se îndepărtau în mod constant de noi.
Cu mult înainte, Hubble a făcut o altă descoperire foarte importantă: stelele și galaxiile se distanțează nu numai de noi, ci și unele de altele. Singura concluzie care ar putea fi derivată dintr-un univers în care totul se îndepărtează de orice altceva este că universul “se extinde” în mod constant.
Pentru a înțelege mai bine, universul poate fi considerat ca fiind suprafața unui balon pe care sunt desenate puncte și pe care noi îl umflam. La fel cum punctele de pe suprafața balonului se distanțează unul de celălalt, pe măsură ce balonul este umflat, tot așa obiectele din spațiu se deplasează unul față de celălalt, pe măsură ce universul continuă să se extindă.
Descoperirea lui Albert Einstein
De fapt, acest lucru a fost descoperit teoretic chiar mai devreme. Albert Einstein, considerat cel mai mare om de știință al secolului, a concluzionat după calculele pe care le-a făcut în fizica teoretică că universul nu ar putea fi static.
Cu toate acestea, el a lăsat ca descoperirea sa să aștepte în tăcere, doar pentru a nu intra în conflict cu modelul universal al universului static vehiculat la timpul său. Ulterior, Einstein avea sa descopere că decizia sa a fost “cea mai mare greșeală din cariera sa”. Ulterior, din observațiile lui Hubble a fost determinată expansiunea continua a universului.
Ce importanță a avut apoi, asupra existenței universului, faptul că acesta se extinde? Extinderea universului presupunea că dacă am putea călători înapoi în timp, universul se va dovedi a proveni dintr-un singur punct. Calculele au arătat că acest “punct unic” care cuprindea toată materia universului ar trebui să aibă “volum zero” și “densitate infinită”. Universul a survenit prin explozia acestui singur punct cu volum zero. Această mare explozie care a marcat începutul universului a fost numită “Big Bang” și teoria care o explică poartă același nume.
Trebuie menționat că “volumul zero” este o expresie teoretică folosită în scopuri descriptive. Știința poate defini conceptul de “nimic”, care depășește limitele înțelegerii umane, doar exprimându-l ca un punct cu volum zero. Într-adevăr, “un punct fără volum” înseamnă “nimic”. Universul a luat naștere din nimic. Cu alte cuvinte, a fost creat.
Teoria Big Bang in Coran
Teoria Big Bang a arătat că, la început, toate corpurile din acest univers au fost un tot unitar și apoi au fost separate. Acest fapt, dezvăluit de teoria Big Bangu-lui, a fost stabilit în Coran cu 14 secole în urmă, când oamenii aveau o cunoaștere foarte limitată despre univers. Allah spune (conform traducerii sensurilor):
“Oare nu văd cei care nu cred că cerurile și pământul au fost împreună și că noi le-am despărțit și din apă am făcut tot ce este lucru viu? Și oare tot nu cred ei?” [Nobilul Coran 21:30]
Așa cum este menționat în verset, totul, chiar și “cerurile și pământul” care nu erau încă create, au luat ființă cu un Big Bang dintr-un singur punct și au format universul prezent, fiind despărțite unele de altele.
Când comparăm afirmațiile din verset cu teoria Big Bang, vedem că ele sunt pe deplin în concordanță. Cu toate acestea, Big Bang-ul a fost introdus ca teorie științifică numai în secolul XX.
Expansiunea universului este una dintre cele mai importante dovezi că universul a fost creat din nimic. Cu toate că acest fapt nu a fost descoperit de știință decât în secolul al XX-lea, Allah ne-a informat despre această realitate în Coran (dezvăluit acum 1.400 de ani) spunând (conform traducerii sensurilor):
“Iar cerul l-am înălțat cu puterea Noastră și Noi îl lărgim.” [Nobilul Coranul 51:47]
