Acasa Principale Islam Valorile principale ale Islamului

Valorile principale ale Islamului

Valorile principale ale Islamului

Ce este Islamul?

Această secțiune este dedicată fraților și surorilor noi, pentru a le oferi mai multe informații cu privire la învățăturile și valorile Islamului; religia supunerii absolute față de Singurul Dumnezeu Adevărat; Allah.

Sperăm cu sinceritate că iți va fi benefică și te va ajuta să-ți aprofundezi cunoștințele și îți va spori interesul pentru Islam și valorile sale. Deși trăim în secolul XXI – probabil perioada cea mai seculară și mai lipsită de religiei din istorie – mulți dintre noi suntem încă înclinați să ne oprim din când în când și să ne gândim la religie. Totuși găsim că există numeroase opinii diferite în ceea ce privește religia. Religiile par să se agațe fanatic de propriile lor credințe. Fiecare pe rând par să afirme că dețin adevărul în timp ce toate celelalte sunt pierdute într-o eroare fără de speranță.

Într-o vreme a urii, războiului și a tensiunilor între rase, mulți dintre noi privim înapoi la religie pentru a găsi  îndrumare către pace și frăție și suntem dezamăgiți atunci când găsim în majoritatea dintre ele intoleranța și îngustarea spiritualității.

Așadar, ne-am putea întreba, există oare o religie care să învețe oamenii despre Unicitatea lui Dumnezeu și unicitatea omenirii și totuși, în același timp să fie tolerantă față de punctul de vedere al celorlalți? Aceasta este exact învățătura Islamului. De fapt, Islamul susține că acest mesaj al Unicității lui Dumnezeu și frăția tuturor raselor este mesajul original pe care Allah l-a trimis tuturor profeților și religiilor de la începutul timpului.

Cu toate acestea, omul a schimbat învățăturile originale ale Unicității și a dezvoltat numeroase secte reciproc antagonice. După cum spune Allah în Nobilul Coran, revelat de Allah profetului Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa):

„Această comunitate, a voastră, este o singură comunitate, iar Eu sunt Domnul vostru. Deci fiți cu frică de Mine! ~ Însă ei au rupt lucrul lor, [despărțindu-se în] secte; fiecare sectă bucurându-se de ceea ce avea ea.” [Nobilul Coran 23:52-53]

Islamul încă conservă învățăturile Unicității lui Dumnezeu și frăția întregii omeniri. Islamul caută să implementeze acest spirit printre toate rasele și totuși, în același timp, rămâne tolerant și respectuos față de toate celelalte religii și a celor ce le urmează și care împărtășesc credința în Unicul și Singurul Dumnezeu. Nobilul Coran ne învață:

„Nu este silire la credință! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă și rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghut și crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată. Și Allah este Cel care Aude totul, Atoateștiutor [Sami’, ‘Alim].” [Nobilul Coran 2:256]

Ce înseamnă Islamul

Este incorect să numim Islamul Mohammedanism, așa este des întalnit în Occident. Așa cum am arătat înainte, musulmanii cred că Islamul este mesajul etern pe care Allah l-a trimis tuturor profeților, pacea fie asupra lor, de la începutul omenirii și nu o nouă credință care a început cu Profetul Muhammad ﷺ.

Musulmanii își numesc religia Islam iar cuvântul arab Islam implică obținerea păcii prin supunerea față de Allah. Cuvântul „musulman” este un adjectiv derivat de la substantivul Islam și presupune o persoană care are pace în sine din supunerea sa față de Allah.

Musulmanii cred în Unicul, Eternul Dumnezeu, care a creat cerul și pământul și tot ceea ce există. În arabă, Dumnezeu este numit Allah. Nu există nicio diferență între Allah și Dumnezeul lui Avraam, Moise și Iisus, pacea fie asupra lor. Musulmanii nu cred că Profetul Muhammad ﷺ a fost singurul profet ci ei cred că a fost ultimul profet trimis de Dumnezeu. Nobilul Coran este scriptura revelată și sacră a Islamului și ea ne învață:

„Spuneți: Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost trimis nouă și ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob și semințiilor; în ceea ce le-a fost dat lui Moise și lui Iisus și în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeților de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei! Noi Lui îi suntem supuși [musulmani]!” [Nobilul Coran 2:136]

Câteva credințe de bază ale Islamului

Conceptul fundamental al Islamului și bază a tuturor celorlalte principii și practici este Unicitatea lui Dumnezeu – tauhid. Islamul este monoteist în cea mai pură formă și logica monoteismului pur este firul care străbate întreaga țesătură a stilului de viață Islamic.

Islamul propovăduiește existența unei diferențe fundamentale între Allah, Creatorul și ceea ce El a creat. Cerul, luna, stelele, armonia și perfecțiunea lumii naturale, frumusețea și grația trupului omenesc și excelența minții umane, alternarea zilei și a nopții, schimbarea anotimpurilor și misterul vieții și al morții, toate indică ceva mai măreț și puternic, peste limita capacității lor. Pentru credincios toate acestea sunt semne (ayaat) ale lui Allah.

Islamul ne învață că Allah nu este asemenea cu nimic din ceea ce El a creat. El este Atotputernic, Atoateștiutor. El este mai presus de orice imperfecțiune și este împlinirea întregii Perfecțiuni.

El nu este o substanță și nici asemenea vreuneia dintre creațiile Sale. El nu este un Dumnezeu distant sau îndepărtat și nici nu reprezinta simpla idee a idealului de neatins. El este Cel mai Îngăduitor, Cel mai Milostiv, Cel mai Îndurător.

Islamul ne învață că Allah este etern. El nu a fost născut nici nu a zămislit la rândul Lui un fiu sau o fiică. Islamul respinge conceptul de reîncarnare a lui Dumnezeu, concept găsit în hinduism, creștinism și alte religii și este de părere că acest concept al încarnarii limitează conceptul de Dumnezeu și distruge credința în Perfecțiunea și Puterea Lui

Coranul îl descrie pe Allah că fiind Perfect și Activ:

„Allah! Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Veșnicul [Al-Qayyum]! Nici ațipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri și de pre pãmânt! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduința Lui? El le știe pe cele din fața lor și pe cele din urma lor. Și ei nu pricep nimic din știința Sa în afară de ceea ce El voiește. Tronul Lui se întinde peste ceruri și peste pământ și nu-I este grea păzirea lor. El este Preaînaltul, Mărețul [Al-Aliyy, Al’Azim]!” [Nobilul Coran 2:255]

Islamul respinge noțiunea că Iisus (pacea fie asupra sa) a fost fiul lui Dumnezeu, ci îl onorează și îl respectă ca fiind unul dintre cei mai mari mesageri și profeți ai lui Allah către Copiii lui Israel.

Islamul respinge conceptul de trinitate și îl consideră o contradicție a monoteismului pur. De asemenea respinge argumentul unor creștini că Dumnezeu s-a încarnat pe Sine în Iisus și de asemenea respinge afirmația că Iisus a murit pe cruce pentru păcatele oamenilor. Islamul spune că omul poate să îl cunoască pe Allah și să se simtă aproape de El efectuând adecvat rugăciunea, plătind dania, efectuând pelerinajul și alte fapte bune. Însăși practica Islamului are ca menire purificarea sufletului credinciosului și aducerea lui mai aproape de Allah. Cu privire la al doilea argument, Islamul ne învață că nicio ființă umană nu poate duce povara responsabilității unei alte ființe umane.

Allah este foarte conștient de imperfecțiunea și slăbiciunea umană. El nu ne condamnă pentru că suntem creați imperfecți; mai degrabă ne îndrumă la perfecțiunea de sine și ne iartă și ne binecuvântează cu milla Sa atunci când eșuăm și când Îi cerem iertare sincer.

Musulmanii cred în originea divină a Vechiului și Noului Testament deși musulmanii au dubii cu privire la autenticitatea istorică a unor părți ale Vechiului și Noului Testament și ei nu cred că acestea ar fi reprezentații exacte a ceea ce Allah a revelat inițial. Coranul a admis această părere a textului Vechiului și Noului Testament cu sute de ani în urmă și în anii recenți, această părere a fost admisă de către învățații creștini care fac studiu biblic. Musulmanii cred în Îngerii lui Allah și profeții Lui, pacea fie asupra lor. Ei cred în învierea morților la sfârșitul lumii; ei cred în venirea Zilei Judecății și în viața eternă în Paradis sau Iad.

Deși musulmanii cred că Allah este Atotputernic și menține controlul complet asupra creației Sale, ei cred de asemenea că Allah a creat omul cu liber arbitru și cu abilitatea de a alege și a acționa și că Allah este drept în a-l face pe om responsabil din punct de vedere moral pentru faptele sale de-a lungul vieții. Este incorect să spunem că Islamul învață pe credincioși să se supună și să fie pasivi la oricare ar fi soarta sau destinul lor. Mai degrabă Islamul îl provoacă pe credincios să lupte împotriva răului și opresiunii și să se lupte pentru obținerea dreptății și justiției.

Credința în acțiune

Credința fără acțiune este ca o limbă moartă. Islamul ne învață că credința singură nu este suficientă până ce nu este transformată în acțiune. Profetul Muhammad ﷺ a spus:

„Credința nu depinde de speranțele înalte ci este ceva ce este stabilit ferm în inimă și mărturisit prin acțiune. Cu adevărat există oameni care au fost amăgiți de speranțele lor astfel încât au plecat din această lume fără merit. Ei obișnuiau să spună: «Noi avem așteptări mari de la Allah». Însă ei doar se amăgeau pe sine. Dacă ei ar fi avut cu adevărat așteptări bune de la Allah, ei ar fi excelat în a face fapte bune.”

Fiecare musulman este învățat că el este personal responsabil pentru acțiunile sale, atât în această lume cât și în Viața de Apoi. Islamul spune că fiecare individ trebuie să poarte responsabilitatea acțiunilor proprii și că nimeni nu poate căra acea povară în locul său.

Poziția femeilor în Islam

Islamul spune că femeia nu este inferioară în mod inerent bărbatului; mai degrabă femeia și bărbatul au natură similară. Ambii sunt egali din punct de vedere intelectual și al capacității spirituale. În plus, ambii sunt egali din punct de vedere al responsabilității pentru faptele lor în fața lui Allah.

Este de asemenea adevărat că Islamul privește femeile că având un rol principal în constituirea și conducerea familiei. Islamul pune accent deosebit pe rolul femeilor musulmane că soții și în particular că mame iar musulmanii au deseori opinia că poziția cea mai bună pentru femeie este acasă alături de copiii și familia ei. Cu toate acestea, femeii musulmane nu îi este interzis să-și părăsească locuințele pentru a urma educația, o profesie didactică sau alte scopuri demne și constructive de care să beneficieze nu doar ea ci și societatea. Coranul stabilește egalitatea spirituală și responsabilitatea mutuală a bărbatului și femeii în versete precum următoarele:

„Oricine face fapte bune, bărbat sau femeie – credincios fiind – aceia vor intra în Rai și nu vor fi nedreptățiți nici cât un punct.” [Nobilul Coran 4:124]

„Domnul lor le-a răspuns: «Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!»” [Nobilul Coran 3:195]

Relația dintre un bărbat musulman și soția sa nu este ca aceea dintre un stăpân și sclavul său. Întreaga responsabilitate a susținerii economice este pusă doar pe umerii bărbatului și el nu îi poate cere femeii nimic din punct de vedere financiar pentru a susține familia, deși ea poate face acest lucru dacă ea dorește.

Coranul enunță această responsabilitate a bărbaților față de femei în versetul următor:

„Bãrbații sunt proteguitori ai muierilor, datoritã calităților deosebite cu care i-a dãruit Allah și datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Iar cele evlavioase [dintre femei] sunt ascultătoare și păzitoare [ale celor care trebuiesc păzite] în absența [soților lor], pe care și Allah le păzește.” [Nobilul Coran 4:34]

Punctul important ce trebuie subliniat este că Islamul are un respect deosebit față de femei. El nu ne învață că ea nu are suflet sau că ea este rădăcina răului și că ea este inferioară bărbatului și trebuie ținută în izolare și subjugare. Este de asemenea demn de menționat că acest Coran nu susține că bărbații au căzut din Paradis din cauza tentației Evei. Coranul direcționează toată responsabilitatea spre însuși Adam, adăugând că Allah s-a întors către Adam cu milă și i-a iertat păcatele. Prin urmare, păcatul lui Adam se oprește la el și Allah, care este Cel mai Milostiv și Cel mai Îndrumător nu face întreaga omenire responsabilă pentru păcatul lui Adam.

Nu putem nega faptul ca poziția femeii a fost uneori una regretabilă în lumea musulmană, la fel ca și în restul lumii. Nu ne dorim să justificăm aceste circumstanțe, ci doar să evidențiem că aceste situații nu au originea în învățăturile Islamului.

Frăția și egalitatea dintre oameni

Islamul susține că toți oamenii au aceeași proveniență, că un alb nu este superior unui negru și un negru nu este superior unui alb. Islamul respinge radical toate noțiunile de prejudiciu rasial și susține că singura bază de distingere dintre ființele umane este reprezentată de calitățile morale individuale.

Conceptul frăției islamice are două aspecte principale; relația musulmanilor cu musulmanii și relația musulmanilor cu nemusulmanii. Pentru prima categorie Islamul ne învață că frăția dintre toți musulmanii trebuie să fie absolută și totală. Arabii nu au privilegii față de nearabi și din moment ce nu există cler sau preoțime în Islam, toți musulmanii sunt egali, de la cei de sus la cei de jos, de la bogați la săraci, de la educați la analfabeți.

În ceea ce privește relația dintre musulmani și nemusulmani, învățătura Islamică spune că aceștia trebuie să aibă o relație de respect reciproc și în particular de toleranță. Este de preferat ca musulmanii și nemusulmanii să trăiască în pace, să se protejeze unii pe alții și să coopereze unii cu alții. După cum spune Coranul:

„Nu este silire la religie…” [Nobilul Coran 2:256]

și

„Voi aveți religia voastră și eu am religia mea.” [Nobilul Coran 109:6]

Motivul

Musulmanii își consideră religia a fi una extre de ratională și în agrement cu directivele minții raționale și credincioase. Mai mult, Coranul ne spune că rațiunea este unul dintre cele mai marețe daruri pe care Allah le-a oferit omului, și ne încurajează să o folosim și să o sporim. Islamul nu cere credincioșilor să creadă și să urmeze orbește și fără să întrebe nimic. Coranul spune, spre exemplu:

„Iar dacă vă îndoiți de cele pe care le-am pogorât Robului Nostru [Muhammed], aduceți o Sură asemenea lui și chemați martorii voștri cei afară de Allah, dacă sunteți sinceri!” [Nobilul Coran 2:23]

Islamul încurajează raționamentul, gândirea și opinia personală. Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Diferențele de opinie dintre cei învățați dintre urmașii mei reprezintă mila lui Allah”. Islamul are un mare respect pentru învățarea științei și pentru explorarea de către om a secretelor naturii și ale creației. De fapt, Allah îl provoacă pe om în multe ocazii în Coran să-și aprofundeze credința, cunoștințele și înțelepciunea, din studiul și contemplarea lumii naturale, a armoniei, simetriei și frumuseții sale. De exemplu:

Acela care a creat șapte ceruri unul peste altul, fără să vezi nicio nepotrivire în creația Celui Milostiv [Ar-Rahman]. Întoarce-ți privirea! Oare vezi tu vreo crăpătură? Întoarce-ți iarăși privirea de doua ori! Privirea se va întoarce la tine umilită și slabă!” [Nobilul Coran 67:3-4]

Capacitățile individuale și abilitățile unice ale oamenilor sunt un dar al lui Allah, care trebuie dezvoltat, perfecționat și utilizat în beneficiul umanității. Islamul nu încearcă să zdrobească individualitatea credincioșilor săi, ci mai degrabă să ghideze pe fiecare spre perfecțiune și purificarea propriei individualități. Această multitudine de personalități expresive și dezvoltate îmbogățește societatea și o plasează la un nivel superior, ca frumusețea unui arabesc complicat, dar unitar.

Atitudinea islamică față de război

În ochii unor critici ai Islamului din Occident, Islamul a fost descris ca o religie militantă, o religie a vărsării de sânge, a focului și a sabiei. Am încercat deja să atragem atenția asupra preocupării fundamentale a islamului fata de toleranță și libertate religioasă și am comentat, de asemenea, accentul pus pe islam asupra păcii și cooperării între oameni. Islamul este o religie practică, o religie care nu ignoră nici macar pentru un moment complexitățile și cerințele realității și aspectelor dure ale vieții.

Islamul este fundamental preocupat de înființarea unor societăți în care drepturile libertății la credință, drepturile omului și protecția vieții, demnității și proprietății sunt protejate atât de amenințările interne, cât și externe.

Prin urmare, Islamul îi învață pe adepții săi să fie milostivi și înclinați spre iertare și pace chiar și în timp de război.
Prin urmare, Islamul stabilește principiile pe care musulmanii trebuie să le urmeze înainte de, în timpul și după o perioada de război. Pacea trebuie stabilită pe baza dreptății. Musulmanii nu trebuie să fie agresivi sau să încalce tratatele pe care le-au încheiat cu alții, dar războiul trebuie purtat în apărarea comunității musulmane și a ceea ce ea reprezintă. În timpul războiului este interzisa uciderea civililor și a celor care nu participă direct la război. Prizonierii trebuie tratați omenos. Distrugerea terenurilor, a pomilor fructiferi, a animalelor și a orașelor și satelor este oprită. Musulmanii trebuie să fie înclinați spre pace dacă inamicul este înclinat cu adevărat spre pace și trebuie să încheie tratate și acorduri pentru a păstra acea pace și apoi să respecte acele tratate atât timp cât inamicul le respectă. Conceptul de „jihad” este unul dintre cele mai mărețe concepte din Islam. Termenul a fost uneori tradus ca „Război Sfânt”. Această traducere este incorectă pentru că Jihad înseamnă „străduință”. Este un concept care pune un mare accent pe activism și sacrificiu de sine, nu se aplică sacrificiului numai în lupta. Profetul a spus că cel mai mare jihad este efortul musulmanului împotriva răului de sine. Jihadul mai mic constă în toate eforturile pe care le face musulmanul în viața sa externă, prin acțiunile caritabile, prin a duce un trai drept și prin faptele sale, în efortul constant de a atinge Calea cea Dreapta în relațiile sale cu semenii săi. Aceasta reprezinta adevărata străduinta pe Calea lui Allah.

Cei cinci stâlpi ai Islamului

Islamul stabilește cinci datorii principale care sunt obligatorii pentru toți musulmanii și formează structura, sau pilonii, vieții lor. Acestea sunt:

1. Credința în Unitatea lui Allah și mărturisirea acestei credințe prin cuvinte. „Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah și că Muhammad este Profetul și Mesagerul Său”.

2. Cele cinci rugăciuni zilnice din zori, amiază, după-amiază, apus și căderea nopții. Aceste cinci rugăciuni zilnice ajută omul să-și dezvolte simțul conștientizării lui Allah în viața sa de zi cu zi. Importanța acestora este una deosebita. Ele sunt o amintire constantă pentru credincios a Prezenței și Puterii lui Allah și îl ajută pe ce ce se roaga să se abțină de la abaterea de la Calea cea dreaptă.

3. Plata daniei. Islamul pune un mare accent pe generozitate și caritate ca mijloc de purificare a sufletului omului și de apropiere de Allah. Musulmanului i se cere să dea de bunăvoie ori de câte ori poate; mai mult, el este obligat în fiecare an să plătească dania, și anume 2,5% din economiile sale din decursul unui an, să meargă la săraci și nevoiași. Zakat – Dania – permite astfel comunității musulmane să aibe grijă de toți membrii ei și să se asigure că nimeni nu va fi lipsit de dreptul său fundamental de a exista.

4. Postul în a noua lună a anului lunar „Ramadan”. Acest post este impus musulmanilor cu o stare de sănătate bună, care au atins vârsta maturității fizice și nu sunt împiedicați să îndeplinească postul de diferite circumstanțe, cum ar fi călătoriile, bolile, bolile mintale sau, în special, în cazul femeilor, perioada menstruației si perioada post partum. Postul lunii Ramadan începe în zori și durează până la apus. În această perioadă musulmanul se abține de la mâncare, băutură, relații intime și fumat. Postul ne învață autodisciplina și autocontrolul, purificându-ne în același timp sufletul și trupul și întărind conștiința cu privire la Allah.

5. Pelerinajul la Mecca. Pelerinajul este obligatoriu pentru toți musulmanii cel puțin o dată în timpul vieții, dacă dispun de mijloacele financiare necesare. Pelerinajul anual la Mecca este unul dintre cele mai mari evenimente ale lumii musulmane, unindu-i pe musulmanii din fiecare rasă și din fiecare colț al lumii. Aceasta este o experiență extraordinară în viața unui musulman care îi permite să se apropie de Allah. Am dori să reamintim cititorului că Sfânta Moschee din Mecca a fost construită de profetul Avraam și fiul său, profetul Ismail, pacea să fie asupra lor.

Cine este musulman?

Întrucât nu există preoție în Islam, nici cler și nicio instituție religioasă oficială, tot ce trebuie făcut pentru a deveni musulman este să fii personal convins de adevărul învățăturilor Islamului și să depui mărturie că „Nu există altă divinitate in afară de Allah și că Muhammad ﷺ este Profetul Său “.

Una dintre marile frumuseți ale Islamului este simplitatea, naturalețea și lipsa formalităților sale. Islamul este religia lui Adam și a întregii omeniri, de la primele și până la cele mai avansate etape ale dezvoltării sale. Allah spune în Nobilul Coran:

„Ridică-ți fața ta spre Religia cea adevărată! Aceasta [religie] este firea [creată de] Allah, după care El i-a creat pe oameni. Nu există schimbare în creația lui Allah. Aceasta este Religia cea dreapta, dar cei mai mulți oameni nu știu.” [Nobilul Coran 30:30]

Incarca mai multe articole pe aceeasi tema
Comentariile sunt inchise.

Citeste si

Instigă Islamul la ură și violență sau propovăduiește toleranța față de alte religii?

Islamul este adesea prezentat ca fiind o religie a urii și a violenței nerestricționate. D…