Coranul ne învață că trebuie să credem în toți profeții și mesagerii și că toți au fost aleși pentru a călăuzi omenirea spre adevărul absolut al unicității lui Dumnezeu și a servituții noastre pentru El. Coranul menționează poveștile lui Avraam, Moise, Iisus, David, Ioan, Zaharia, Iacob și Iosif, fie ca pacea lui Allah fie asupra tuturor.
Rolul acestor mesageri și profeții este acela de a fi o manifestare a ceea ce le-a fost revelat. De exemplu, ei vor fi modele și exemple ale smereniei, compasiunii și fricii de Dumnezeu. Din moment ce mesagerilor le-a fost revelat cuvântul lui Dumnezeu, rolul lor este și să ne învețe interpretarea corectă și înțelesul a ceea ce le-a revelat Dumnezeu. În plus, mesagerii și profeții acționează ca un exemplu practic și spiritual deoarece aceștia întruchipează înțelesul, mesajul și valorile transmise de textul Divin. Din această perspectivă, revelația Divină ne spune ce să facem iar viața profetului ﷺ ne arată cum anume.
Coranul menționează numele profetului Muhammad ﷺ de cinci ori și confirmă că i-a fost revelată cartea prin îngerul Gavriil. Coranul afirmă că Muhammad ﷺ este ultimul mesager al lui Dumnezeu. Din această perspectivă, este destul de simplu să afirmăm intelectual acest statut al profetului Muhammad ﷺ. Odată Coranul recunoscut ca și carte Divină, reiese că tot ceea ce spune este adevărat. Din moment ce îl menționează pe Muhammad ﷺ ca și mesager al lui Dumnezeu și ceea ce vine din adevăr este adevărat, atunci faptul că Muhammad ﷺ a fost un receptor al revelației divine este de asemenea adevărat. În ciuda acestei concluzii incontestabile, faptul că profetul Muhammad ﷺ a fost ultimul mesager al lui Dumnezeu poate fi dedus din experiențele sale, învățăturile sale, caracterul său și impactul pe care îl are asupra lumii.
Experiențele din viața profetului Muhammad ﷺ sunt printre cele mai puternice argumente în susținerea afirmațiilor sale – și, prin extrapolare, afirmațiile Coranului – conform cărora el a fost mesagerul final al lui Dumnezeu. Odată efectuată o analiză a vieții sale, să concluzionezi că era mincinos sau sminti ar fi echivalent cu a concluziona că nimeni nu a spus niciodată adevărul. Să fim brutal de onești, ar fi echivalentul epistemic al negării că persoana pe care o numești mamă ți-a dat viață. Învățăturile profetului Muhammad ﷺ cuprind o gamă largă de subiecte cum ar fi spiritualitatea, societatea, economia și psihologia. Studiind afirmațiile sale, luând o abordare holistică față de învățăturile sale, va duce la constrangerea oricărei minți rațională să ajungă la concluzia că a fost ceva foarte unic și special în legătură cu acest om. În mod semnificativ, cercetarea caracterului său în contextul unei multitudini de situații și circumstanțe dificile vor facilita concluzia că el a fost inegalabil de tolerant, îngăduitor și smerit – semne cheie ale unui caracter profetic. Cu toate acestea, viața și învățăturile profetului Muhammad ﷺ nu au influențat doar lumea arabă ci au avut un impact imens asupra întregii umanități. Muhammad ﷺ a fost responsabil pentru toleranță, progres și justiție fără precedent.
Negarea lui Muhammad ﷺ, negarea mamei tale
Singura sursă reală a cunoașterii pe care o avem pentru a confirma că femeia pe care o numim mama noastră ne-a dat naștere este cunoaștere testimonială. Chiar dacă afirmăm că avem un certificat de naștere, fișele din spital sau un certificat a testului ADN, toate acestea sunt exemple ale cunoașterii testimoniale. Trebuie să crezi în ceea ce alții ți-au spus. În acest caz, în ceea ce ți-a spus persoana care a completat certificatul de naștere, cea responsabilă pentru fișele din spital și persoana care a completat certificatul pentru testul ADN. Chiar dacă tu însuți ți-ai putea face testul ADN (foarte puțin probabil), convingerea ta de acum că ea te-a născut nu se bazează pe faptul că poți dobândi rezultatele. Ironia este că singurul motiv pentru care tu crezi că poți folosi un test ADN să te asiguri că mama ta te-a născut se bazează pe transmiterea testimonială a unor autorități care ți-o spun deoarece încă tu însuți nu ai făcut-o. Din perspectivă epistemică, bazele credinței tale că mama ta te-a născut se bazează pe câteva cazuri de transmitere testimonială. Din moment ce avem mult mai multe dovezi testimoniale autentice pentru a concluziona că profetul Muhammad ﷺ a fost mesagerul final al lui Dumnezeu, atunci negarea lui Muhammad ﷺ ar fi echivalentă cu negarea propriei tale mame.
Argumentul
Profetul Muhammad ﷺ a revendicat profeția în urmă cu 1400 de ani cu următorul mesaj simplu și totuși profund: Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Dumnezeu, Unicul, și profetul Muhammad este ultimul mesager al lui Dumnezeu.
Profetul Muhammad ﷺ a devenit profet la vârsta de 40 de ani după ce a petrecut un timp într-o peșteră din afara Meccăi, meditând și reflectând. Profeția a început odată cu revelarea primelor versete din Coran. Mesajul lui era simplu: scopul nostru principal în viață este să-l adorăm pe Dumnezeu. Adorarea este un termen complet în tradiția spirituală Islamică; înseamnă să iubești, să știi, să te supui și să dedici toate actele de adorare doar lui Dumnezeu.
Pentru a testa dacă revendicarea profeției și mesajul său au fost adevărate, trebuie să investigăm rațional relatările istorice și mărturisirile care au legătură cu viața profetului ﷺ. După ce am făcut acest lucru vom putea fi în poziția necesară de a ajunge la o concluzie echilibrată în această privință.
Coranul oferă o abordare rațională pentru a testa afirmația profetului ﷺ. Acesta argumentează că profetul ﷺ nu este mincinos, nebun, nu este pe drum greșit, nu înșeală și că nu vorbește după pofta lui. Coranul afirmă că el este într-adevăr mesagerul lui Dumnezeu; concluzionând că el spune adevărul:
„Tovarășul vostru nu este rătăcit, nici nu este pe un drum greșit! ~ Nu rostește nimic după pofta lui.” [Nobilul Coran 53:2-3]
Putem rezuma argumentul în următorul fel:
– Profetul Muhammad ﷺ a fost fie mincinos, sau amăgit, sau a spus adevărul;
– Profetul ﷺ nu ar fi putut fi mincinos sau amăgit;
– prin urmare profetul ﷺ spunea adevărul;
A fost el mincinos?
Sursele istorice timpurii cu privire la viața profetului Muhammad ﷺ ilustrează integritatea caracterului său. El nu a fost mincinos și a afirma acest lucru este lipsit de justificare. Motivele sunt nenumărate – de exemplu, era cunoscut de către inamicii mesajului său ca fiind „demn de încredere”. El a fost persecutat pentru credințele sale, boicotat și exilat din orașul pe care-l iubea – Mecca. A suferit de foame, și a fost lovit cu pietre de către niște copii până ce picioarele îi erau scăldate în sange. Soția i-a decedat și companionii lui iubiți au fost torturați și persecutați. O dovadă suplimentară a credibilității și încrederii profetului ﷺ este faptul că un mincinos minte de obicei pentru a câștiga ceva în această lume. Muhammad ﷺ a suferit nespus pentru mesajul său și a respins direct bogățiile și puterea care i-au fost oferite în schimbul de a opri propagarea mesajului său. Nu a făcut compromisuri în chemarea sa cu privire la unicitatea lui Dumnezeu. Montgomery Watt, regretatul profesor emerit în limba arabă și studii islamice, explorează acest lucru când Muhammad ﷺ era în Mecca și argumentează faptul că este absurd ca profetul ﷺ să fie numit impostor:
Disponibilitatea lui de a fi supus persecuției pentru credința sa, caracterul moral ridicat al oamenilor care credeau în el și îl priveau ca pe un lider, precum și măreția realizării sale – toate argumentează integritatea sa fundamentală. Să presupui că Muhammad a fost un impostor creează mai multe probleme decât rezolvă.
A fost el amăgit?
Să afirmi că profetul Muhammad ﷺ a fost amăgit înseamnă să argumentezi că el a fost indus în eroare în a crede că a fost mesager al lui Dumnezeu. Dacă cineva este amăgit, el are o convingere puternică într-o credință în ciuda oricărei dovezi a contrariului. Un alt fel de abordare a problemei iluziei este aceea că, atunci când cineva este indus în eroare, el spune minciuni crezând că sunt adevărate. Profetul Muhammad ﷺ a avut numeroase experiențe de-a lungul carierei sale încât, dacă ar fi fost amăgit, le-ar fi putut folosi ca evidențe pentru susținerea înșelăciunii sale.
Un exemplu ar putea fi moartea fiului său Ibrahim. Băiatul a murit la o vârstă fragedă și atunci când a murit a avut loc o eclipsă de soare. Mulți arabi au crezut că Dumnezeu a făcut eclipsa posibilă din cauza morții fiului profetului ﷺ. Dacă profetul ﷺ ar fi fost amăgit, ar fi folosit o astfel de oportunitate pentru a-și întării revendicarea. Cu toate acestea, el nu a făcut acest lucru și a respins afirmațiile oamenilor. Profetul ﷺ le-a răspuns în felul următor:
„Eclipsele de soare sau de lună nu au loc din cauza morții unui om ci sunt două semne dintre semnele lui Dumnezeu. Atunci când le vedeți, ridicați-vă și vă rugați.”
Profetul ﷺ a prezis mai multe lucruri care vor avea loc în comunitatea sa după moarte sa. Aceste evenimente au avut loc exact așa cum le-a prezis profetul ﷺ și acest lucru nu poate fi făcut de către un individ amăgit. De exemplu:
Invazia mongolă
După circa 600 de ani de la moartea profetului Muhammad ﷺ, mongolii au invadat tărâmurile musulmanilor și au masacrat milioane de oameni. O etapă semnificativă a invaziei a fost prădarea Bagdadului. La acea vreme era cunoscut ca oraș al culturii și cunoașterii. Mongolii au ajuns în Bagdad în anul 1258 și-au vărsat sânge timp de o săptămână. Erau hotărâți să demoleze orașul. Mii de cărți au fost distruse și aproape un milion de oameni au fost uciși. Acesta a fost un eveniment major în istoria Islamică.
Mongolii erau nearabi, aveau nasul turtit, ochii mici iar cizmele erau confecționate din lână; mongolii aveau cizme acoperite cu blană numite degtii. Acest lucru a fost prezis de către profetul Muhammad ﷺ cu sute de ani înainte de invazia mongolă:
„Ora nu va stabilită până vă veți lupta cu Kurdh și cu Kirman dintre nearabi. Ei vor avea fețe roșii, nasul turtit și ochii mici; fețele lor vor arăta ca scuturi turtite și încălțămintea lor va fi din lână.”
Concurența în construirea clădirilor înalte
„Acum, spune-mi despre Ceasul din urmă,” a spus bărbatul. Profetul ﷺ i-a răspuns: „Cel ce este întrebat nu știe mai mult decât cel ce întreabă.” „Atunci spune-mi despre semnele lui”, a spus bărbatul. Profetul ﷺ i-a răspuns: „Vei vedea beduini desculți și dezbrăcați care concurează în construcția de clădiri înalte.”
Observați detaliul din profeție: oameni specifici (arabii beduini ai regiunii) au fost identificați. Profetul Muhammad ﷺ ar fi putut juca cu ușurință la sigur folosind un limbaj mai general cum ar fi „veți vedea concurență în construirea clădirilor înalte…”, care bineînțeles ar fi destul de vag încât să poată fi aplicat oricărei persoane din lume. În ziua de azi găsim în Peninsula Arabă că arabii care erau păstori săraci de cămile și oi concurează acum în construirea celor mai înalte turnuri.
Burj Khalifa din Dubai este cea mai înaltă construcție făcută de om având 828 m înălțime. La scurt timp după ce a fost finalizată clădirea, o familie rivală din Arabia Saudită a anunțat că vor construi o clădire mai înaltă (1000m), Turnul Regatului. Prin urmare ei concurează literalmente unul cu celălalt pentru a vedea cine construiește cea mai mare clădire.
Ceea ce este de remarcat este că până acum 50 sau 60 de ani, oamenii din acea regiune abia aveau case de locuit. De fapt, majoritatea erau încă beduini și locuiau în corturi. Descoperirea petrolului în secolul 20 a condus la transformarea regiunii. Dacă nu era petrol, cel mai probabil că acea regiune ar fi și acum un deșert sterp la fel ca în timpul revelării Coranului. Dacă acestea ar fi doar presupuneri din partea lui, descoperirea petrolului ar reprezenta un noroc uriaș. Mai mult, dacă profetul Muhammad ﷺ ar fi ghicit numai, nu ar fi avut mult mai mult sens să relateze această profeție despre superputerile timpului său – Roma și Persia – care (spre deosebire de arabi) aveau deja tendința de a construi clădiri și palate extravagante?
El spunea adevărul
Luând în considerare ce am discutat până acum, concluzia cea mai rezonabilă este că profetul Muhammad ﷺ spunea adevărul. Această concluzie este enunțată de către istoricul Dr. William Draper:
Patru ani după moartea lui Iustinian, anul 569, s-a născut în Mecca, Arabia Saudită, omul care, dintre toți oamenii, a exercitat cea mai mare influență asupra rasei umane… Să fii liderul religios a mai multor imperii, să ghidezi viața de zi cu zi a o treime din rasa umană, ar putea cumva să justifice titlul de mesager al lui Dumnezeu.
Învățăturile, caracterul și impactul profetului ﷺ
Învățăturile lui Muhammad ﷺ nu sunt asemenea unei persoane mincinoase sau amăgite. Printre multele lui învățături, el a îndemnat umanitatea despre compasiune și îndurare, umilință și pace, iubire și cum să-i ajuți și să-i servește pe ceilalți. Caracterul profetului ﷺ a fost unul perfecționist. A ajuns la culmea virtuților; el era milostiv, umil, tolerant, corect și a arătat o mare omenie, toleranță și evlavie. Îndrumare lui a avut un impact fără precedent asupra lumii. Conducerea profundă precum și învățăturile sublime despre toleranță, dreptate, progres și libertate a credinței și multe alte aspecte ale vieții indică fără îndoială că profetul ﷺ nu era un om amăgit, ci era un om care spunea adevărul. Mai jos sunt câteva redate dintre relatările profetului Muhammad ﷺ.
Milă și compasiune
„Preamilostivul arată Milă celor care sunt milostivi. Așadar, arătați milă celor de pe Pământ, pentru ca să primiți milă din partea Celui aflat deasupra Cerurilor.”
„Dumnezeu este milostiv și iubește compasiunea.”
„Nu este dintre noi cel care nu are compasiune pentru cei mici ai noștri și nu-i respectă pe vârstnicii noștri.”
„Mila lui Allah fie asupra celui care este îngăduitor atunci când cumpără, vinde sau își cere banii înapoi!”
Mulțumire și spiritualitate
„Bogăția nu se află în abundența de bunuri lumești, ci adevărata bogăție este bogăția sufletului.”
„Cu adevărat, Dumnezeu nu se uită la trupurile şi averile voastre, ci se uită la inimile şi faptele voastre.”
„Nu vorbiți în mod excesiv fără a Îl pomeni pe Dumnezeu. Cu adevărat, vorbitul în mod excesiv fără pomenirea lui Dumnezeu împietrește inima. Cu adevărat cei mai îndepărtați oameni de Dumnezeu sunt cei asprii la inimă.”
Iubirea
„Robul lui Dumnezeu nu atinge realitatea credinței până când nu iubeşte pentru oameni ceea ce iubeşte pentru sine.”
„Iubește pentru oameni ceea ce iubești pentru tine însuți și vei fi un (adevărat) credincios! Fii un vecin bun față de vecinii tăi și vei fi un (adevărat) musulman!”
„Cea mai bună faptă după credința în Dumnezeu este iubirea binevoitoare față de oameni.”
Comunitate și pace
Profetul Muhammad (ﷺ) a fost întrebat: „Ce fel de fapte sau însușiri sunt bune în islam?” El (ﷺ) a răspuns: „A-i hrăni pe oameni şi a oferi salutul păcii celui pe care îl cunoști și celui pe care nu îl cunoști.”
„Întreaga omenire provine de la Adam și Eva, un arab nu este superior în fața unui nearab şi un nearab nu este superior în fața unui arab. De asemenea, un alb nu este superior în fața unui negru și nici un negru nu este superior în fața unui alb, decât în ceea ce privește smerenia și faptele bune.”
„Nu este cu adevărat credincios cel care mănâncă pe săturate în timp ce vecinul său este înfometat.”
Caritate și umanitarism
„Eliberați prizonierul, hrăniți-l pe flămând și vizitaţi-l pe bolnav.”
„Faceți lucrurile ușoare și nu le faceți dificile; dați vești bune și nu-i alungați (intimidându-i) pe oameni.”
„Fiecare faptă bună este un act de caritate.”
Caracterul și manierele
„Cel mai bun dintre credincioşi în ceea ce priveşte credinţa lui este acela care are cel mai bun comportament, iar cei mai buni dintre voi sunt cei care sunt cei mai buni cu soţiile lor.”
„[Dumnezeu] mi-a revelat că trebuie să adoptați smerenia, pentru ca nimeni să nu asuprească pe altcineva.”
„Cel care crede în Allah şi în Ziua de Apoi trebuie să spună numai cuvinte bune sau să tacă.”
„Cel mai bun dintre voi este acela care are cel mai bun comportament.”
Mediul înconjurător și animalele
„Nu există niciun musulman care plantează un copac sau niște seminţe din care apoi o pasăre, o persoană sau un animal mănâncă, fără ca acesta să fie considerat un act de caritate pentru el.”
„(…) îndepărtarea oricărui obiect dăunător de pe un drum este un act de caritate.”
„Oricine ucide o pasăre cât de mică fără niciun motiv, aceasta Îi va spune lui Allah în Ziua Judecății: «O, Doamne, cutare m-a ucis fără niciun motiv (…)»”
Impactul profetului Muhammad ﷺ asupra lumii
Profetul Muhammad ﷺ a fost cu adevărat compasiune pentru omenire. Această afirmație nu este justificată doar de către mesajul și învățăturile sale ci include și impactul său fără precedent asupra lumii noastre. Există două motive cheie pentru care învățăturile sale la nivel social au fost atât de transformatoare: dreptatea și compasiunea în Islam.
Compasiunea și dreptatea sunt valorile lui centrale, exprimate printr-o credință sinceră în existența și adorarea unui singur Dumnezeu. Prin faptul că îl distinge pe El pentru a-L adora și este conștient de responsabilitățile lui, un musulman este încurajat să se poarte cu compasiune, corectitudine și dreptate. Coranul afirmă clar:
„O, voi cei care credeți! Fiți statornici față de Allah și martori drepți! Sã nu vã împingã ura împotriva unui neam sã nu fiți drepți! Fiți drepți, căci aceasta este mai aproape de evlavie! Și fiți cu frică de Allah, căci Allah este Bine Știutor [Khabir] a ceea ce faceți voi!” [Nobilul Coran 5:8]
„O, voi cei care credeți! Fiți făptuitori neclintiți ai dreptății, martori înaintea lui Allah, chiar împotriva voastră, împotriva părinților și rudelor voastre – fie bogat sau sărac – căci Allah cunoaște cel mai bine ce este spre binele lor! Nu urmați poftei, ca să nu vă abateți [de la dreptate]! Iar dacă voi faceți o mărturie mincinoasă sau vă sustrageți, [să știți că] Allah este Bineștiutor a ceea ce faceți [Khabir]!” [Nobilul Coran 4:135]
„Dar de unde să știi tu ce este drumul cel greu? ~ Dezlegarea unui gât ~ Sau hrănirea, într-o zi de foamete, ~ A unui orfan dintre rude ~ Sau a unui sărman, aflat în sărăcie lucie! ~ Apoi, a fost dintre aceia care cred și se înseamnă la răbdare și se îndeamnă la îndurare!… ” [Nobilul Coran 90:12-17]
Concluzie
Motivul cheie pentru care profetul Muhammad ﷺ a reușit să influențeze direct formarea unor astfel de societăți tolerante și compătimitoare a fost afirmarea Unicității lui Dumnezeu, adorarea Lui și efectuarea lucrurilor pe placul Lui, constituind astfel baza morală și spirituală a vieții lui și a vieții celor ce l-au iubit și l-au urmat.
Caracterul moral deosebit si demn de încredere al profetului Muhammad ﷺ și impactul ce l-a avut asupra lumii confirmă faptul că el este ultimul mesager al lui Dumnezeu. Studierea viețiii sale și înțelegerea învățăturilor sale într-un mod holistic și nuanțat vor duce la o singură concluzie: el a fost compasiune pentru omenire și cel ales de Dumnezeu pentru a conduce lumea spre călăuzire și lumină divină.
