Acasa Intrebari Allah De ce să-L adorăm pe Dumnezeu?

De ce să-L adorăm pe Dumnezeu?

0
de ce adoram pe Dumnezeu

Atunci când suntem martorii dovezilor uimitoare de îndemânare ale vreunuia dintre eroii noștri din lumea sportului, atunci când observăm mari fapte de curaj sau când ascultăm un discurs motivațional – ne simțim obligați să lăudăm lucrurile la care tocmai am fost martori. Ne ridicăm în picioare. Aplaudăm. Aclamăm. Ne simțim emoționați, inspirați, încurajați, entuziasmați și copleșiți de ceea ce am experimentat. Nu uităm niciodată aceste momente din viața noastră. Gândește-te doar la ultima dată când ai trăit un astfel de moment și cum reacția ta de a-ți exprima admirația a fost singura reacție justă și necesară.

Acum să ne întoarcem atenția asupra universului nostru; trăim în acest univers uimitor. Sperăm, iubim, căutăm dreptate și credem în valoarea fundamentală a vieții umane. Gândim, simțim, reflectăm și descoperim. Trăim într-un univers vast, cu miliarde de stele, galaxii și planete. Universul conține ființe simțitoare care au un flux unic de conștientizare. Avem o minte imaterială care interacționează cu lumea fizică. Universul are legi și un aranjament precis care, dacă ar fi diferit, ar fi împiedicat apariția vieții conștiente. Simțim – în adâncul inimii – greșeala răului și dreptatea binelui.

În universul nostru, avem animale și insecte, cum ar fi furnicile care pot susține de câteva ori propria lor greutate și semințe care pot germina de la căldura unui foc. Trăim pe o planetă cu mii de limbi străine și milioane de specii. Trăim într-un univers unde mintea umană poate descoperi arme care pot să distrugă Pământul și poate produce idei care pot preveni utilizarea acelor arme. Trăim într-un univers care, dacă unul dintre nenumărații săi atomi este supus fisiunii, poate elibera o cantitate imensă de energie. Trăim pe o planetă care, dacă inimile sunt unite, poate aduce pace lumii.

Cu toate acestea, unii dintre noi nu se simt obligați să-i dea lui Dumnezeu – care a creat întregul univers și tot ceea ce este în el – admirația lor; să se ridice în picioare, să-L preamărească și să-L laude. Nu putem arăta mulțumire Creatorului fiecărui moment, fiecărei situații și interacțiuni? Suntem amăgiți, înșelați și neglijenți față de Dumnezeu, Cel care ne-a creat:

„O, omule! Ce te-a înșelat pe tine în privința Domnului tău Cel Generos [Al-Karim]?” [Nobilul Coran 82:6]

Dumnezeu este cu adevărat mare, El este Cel mai măreț. Lui i se cuvine dragostea noastră, supunerea și actele de adorare. Dacă încă nu ai înțeles de ce, iată trei motive cheie.

Dreptul lui Dumnezeu de a fi adorat este o caracteristică intrinsecă a existenței Sale

Cel mai bun început este acela de a înțelege cine este Dumnezeu. Dumnezeu prin definiție este Acela care are dreptul la adorare din partea noastră; este un fapt necesar al existenței Sale. Coranul subliniază în mod repetat acest fapt despre Dumnezeu,

„Eu sunt Allah și nu există altă divinitatea în afară de Mine! Așadar, venerează-Mă și împlinește Rugãciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” [Nobilul Coran 20:14]

Din moment ce Dumnezeu, prin definiție este singura Ființă a cărui drept este adorarea noastră atunci toate actele noastre de adorare ar trebui direcționate doar către El.

Dumnezeu este Unic, fără parteneri. În tradiția islamică, ni se aduce la cunoștință faptul că El este perfect, în sensul absolut al cuvântului. El posedă toate numele și atributele perfecțiunii absolute. Dumnezeu este descris ca fiind Cel Iubitor și acest lucru înseamnă că iubirea Lui este cea mai perfectă iubire și iubirea Lui este cea mai mare iubire posibilă. Datorită acestor nume și atribute perfecte, Dumnezeu este Cel ce trebuie adorat.

Laudăm mereu oamenii pentru bunătatea, cunoștințele și înțelepciunea lor. Cu toate acestea, bunătatea, cunoștințele și înțelepciunea lui Dumnezeu sunt absolute, fără deficiențe sau defecte. Prin urmare, El este demn de cea mai amplă formă de laudă și preamărirea lui Dumnezeu este o formă de adorare. Dumnezeu este, de asemenea, Singurul care are dreptul la rugile și rugăciunile noastre. El știe cel mai bine care sunt lucrurile bune pentru noi și de asemenea El ne dorește binele. Trebuie să ne rugăm și să cerem ajutorul unei astfel de Ființe cu aceste atribute. Dumnezeu merită adorarea noastră deoarece natura lui Dumnezeu Îl face demn de ea. El este Cel ce poseda numele și atributele perfecțiunii.

Un aspect important cu privire la adorarea lui Dumnezeu este faptul că aceasta reprezinta dreptul Sau, chiar dacă noi nu am fi recipientii niciunui fel de confort. Dacă ar fi să trăim o viață plină de suferințe, Dumnezeu tot trebuie să fie adorat. Adorarea lui Dumnezeu nu depinde de vreun fel de relație de reciprocitate; El ne dă viață și noi Îl adorăm în schimb. Nu înțelege greșit ceea ce este scris aici, Dumnezeu ne copleșește cu multe binecuvântări (așa cum este discutat mai jos); cu toate acestea, El este venerat din cauza a cine este El și nu neapărat din cauza modului în care El decide – prin înțelepciunea Sa nelimitată – să împartă milostivirea Sa.

Dumnezeu a creat totul, și El este Cel care îl susține

Dumnezeu a creat totul; El susține încontinuu întreg cosmosul și ne asigură nouă din milostivirea Sa. Coranul repetă adesea acest fapt în multe feluri, lucru ce evocă un sentiment de recunoștință și evlavie în inima ascultătorului și cititorului:

„El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ.” [Nobilul Coran 2:29]

„ Îi asociază [Lui lucruri] ce nu creează nimic și care ele [însele] sunt create.” [Nobilul Coran 7:191]

„O, oameni! Aduceți-vă aminte de îndurarea lui Allah asupra voastră! Oare mai este vreun alt creator afară de Allah care să vă dăruiascã cu cele de trebuință pe voi din cer și de pre pământ? Nu există altă divinitate afarã de El! Cum de puteți voi fi abătuți?” [Nobilul Coran 35:3]

Prin urmare, tot ceea ce folosim în viața noastră de zi cu zi și toate lucrurile esențiale de care avem nevoie pentru a supraviețui, toate se datorează lui Dumnezeu. Rezultă apoi că toată mulțumirea îi aparțin Lui. De vreme ce Dumnezeu a creat tot ceea ce există, El este proprietarul și stăpânul tuturor lucrurilor, inclusiv al nostru. Prin urmare, trebuie să nutrim venerația și recunoștința față de El. Deoarece Dumnezeu este Stăpânul nostru, noi trebuie să fim robii Săi. A nega acest lucru nu înseamnă doar a respinge realitatea, ci reprezintă chiar culmea ingratitudinii, a aroganței și a nemulțumirii.

Din moment ce Dumnezeu ne-a creat, existența noastră depinde doar de El.

„Cum de nu credeți în Allah? Doar ați fost fără viață și El v-a dat viață, apoi vă va face să vă săvârșiți, apoi vă va învia, apoi la El vă veți întoarce.” [Nobilul Coran 2:28]

Noi nu suntem autosuficienți, chiar dacă unii dintre noi se lasă amagiți în a crede contrariul.. Fie că ne ducem viața în lux si huzur, sau în sărăcie și greutăți, într-un final suntem dependenți de Dumnezeu. Nimic din acest univers nu este posibil fără El și orice se întâmplă este din cauza dorinței Lui. Succesul nostru în viață și lucrurile importante pe care le-am obținut se datorează în cele din urmă lui Dumnezeu. El a creat cauzele din univers pe care le folosim pentru a obține succesul, iar dacă El nu dorește succesul nostru, acesta nu se va întâmpla niciodată. Înțelegerea dependenței noastre fundamentale de Dumnezeu ar trebui să evoce un sentiment imens de recunoștință și umilință în inimile noastre. Smerenia și mulțumirea față de Dumnezeu reprezintă o formă de adorare. Una dintre cele mai mari bariere în fața călăuzirii și compasiunii Divine o reprezintă amăgirea sentimentului de autosuficiență, care se bazează în cele din urmă pe orgoliu și aroganță. Coranul demonstrează clar acest aspect:

„Dar nu! Omul întrece măsura, ~ Când se vede el bogat!” [Nobilul Coran 96:6-7]

„Și tăgăduiește răsplata cea frumoasă, ~ Aceluia îi vom ușura Noi [calea] către ceea ce este cel mai greu ~ Și nu-i va fi de nici un folos averea, când el va fi aruncat [în Foc]. ~ Nouă Ne revine călăuzirea.” [Nobilul Coran 92:9-12]

Dumnezeu ne oferă nenumărate favoruri

„Și de ați socoti binefacerile lui Allah, nu le-ați putea număra. Dar omul este cu adevărat nelegiuit și necredincios.” [Nobilul Coran 14:34]

Ar trebui să fim veșnic recunoscători lui Dumnezeu pentru că nu i-am putea mulțumi niciodată pentru binecuvântările Sale. Să luăm de exemplu inima. Inima umană bate de aproximativ 100.000 de ori pe zi, ceea ce înseamnă aproximativ 35.000.000 de bătăi pe an. Dacă ar fi să trăim până la vârsta de 75 de ani, numărul bătăilor inimii ar ajunge la 2.625.000.000. Câți dintre noi chiar au numărat acel număr de bătăi de inimă?

Nimeni nu a făcut-o vreodată. Pentru asta, ar însemna să începi să numeri fiecare bătaie a inimii din ziua în care te-ai născut. De asemenea, ar însemna să nu poți trăi o viață normală, întrucât ai număra mereu de fiecare dată când inima ta începe o nouă bătaie. Cu toate acestea, fiecare bătaie a inimii ne este prețioasă. Oricare dintre noi ar sacrifica un munte de aur pentru a ne asigura că inima noastră va funcționa corect pentru a ne menține în viață. Cu toate acestea, uităm și negăm pe Cel care ne-a creat inimile și le permite să funcționeze. Acest exemplu ne obligă să concluzionăm că trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu, iar recunoștința este o formă de adorare.

Discuția de mai sus se referă doar la bătăile inimii, deci imaginează-ți recunoștința pe care trebuie să o exprimăm pentru toate celelalte binecuvântări pe care ni le-a oferit Dumnezeu. Din această perspectivă, orice altceva în plus față de bătăile inimii reprezintă un bonus. Dumnezeu ne-a oferit favoruri pe care nu le putem enumera și, chiar și dacă le-am putea număra, ar trebui să-I mulțumim chiar și pentru această abilitate.

Concluzia este că adorarea din iubire a lui Dumnezeu și supunerea noastră benevolă față de El reprezintă îndeplinirea scopului existenței noastre.

Incarca mai multe articole pe aceeasi tema
Comentariile sunt inchise.

Citeste si

Locul de popas: Paradisul

Ați plecat vreodată într-o plimbare lungă cu mașina prin mai multe state, lăsând casa și p…