Fiecare ființă umană este înrudită cu toate celelalte și cu toții devenim astfel o comunitate înfrățită a omului în onorabila și plăcuta servitute față de Cel mai milostiv, Domnul Universului (Allah). Într-o atmosferă așa cerească, mărturisirea islamică a unicității lui Dumnezeu ocupă locul central și dominant și implică în mod necesar conceptul de unitate a umanității și de frăție a omenirii.
Islamul nu caută să restricționeze drepturile sau privilegiile omului numai la musulmani. Islamul a stabilit câteva dintre drepturile fundamentale pentru umanitate ca un tot unitar, care trebuiesc observate și respectate în toate circumstanțele, chiar dacă individul este rezident pe teritoriul unei țări musulmane sau nu, indiferent dacă dintre ei este pace sau război. Coranul afirmă foarte clar:
„O, voi cei care credeți! Fiți statornici față de Allah și martori drepți! Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiți drepți! Fiți drepți, căci aceasta este mai aproape de evlavie! Și fiți cu frică de Allah, căci Allah este Bine Știutor [Khabir] a ceea ce faceți voi!” [Nobilul Coran 5:8]
Sângele uman este sacru și nu poate fi vărsat fără motiv întemeiat. Iar dacă cineva încalcă această sanctitate a sângelui uman fără justificare, Coranul o aseamănă cu omorârea întregii umanități.
„De aceea am prescris Noi pentru fiii lui Israel că cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe pământ, este ca și când i-ar ucide pe toți oamenii, iar cel care lasă în viață un suflet este ca și cum i-ar lăsa în viață pe toți oamenii. Trimișii Noștri au venit la ei cu semne învederate și totuși iată că mulți dintre ei săvârșesc silnicii pe pământ și după aceasta [venirea trimișilor].” [Nobilul Coran 5:32]
Nu este permisă asuprirea femeilor, a copiiilor, a persoanelor în vârstă, sau a celor bolnavi și răniți. Onoarea și castitatea femeilor trebuie respectate în orice împrejurare. Persoanele flămânde trebuie hrănite, cei fără haine trebuie îmbrăcați, celor bolnavi sau răniți trebuie să li se ofere tratament medical, chiar dacă aceste tipuri de persoane aparțin comunității musulmane sau se află printre dușmani.
Când vorbim despre drepturile oamenilor în Islam, înseamnă că aceste drepturi au fost dăruite de Dumnezeu (Allah), nu de un rege sau adunare legislativă. Iar devreme ce drepturile omului au fost oferite în Islam de către Dumnezeu, nimeni pe pământ nu are autoritatea să aducă schimbări sau amendamente pentru drepturile oferite de El (Dumnezeu). Nimeni nu are dreptul de a le abroga sau a le retrage. Aceste drepturi nu sunt tipul de drepturi oferite doar pe hârtie de dragul spectacolului dar negate în viața reală când spectacolul s-a terminat. Nu sunt nici simple concepte filozofice ce nu au nicio sancțiune în spatele lor.
Drepturile omului în Islam
Securitatea vieții și proprietății
În cuvântarea pe care Profetul Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a tinut-o cu ocazia pelerinajului de adio, a spus:
Viețile și proprietățile voastre va sunt interzise unul altuia până când Îl veți întâlni pe Domnul vostru în Ziua de Apoi.
Profetul ﷺ a mai spus despre dhima (cetățenii care nu sunt musulmani și locuiesc într-un stat musulman):
„Cel ce omoară un om ca acesta (dhima) nici măcar nu va simți mireasma Paradisului.”
Protecția onoarei
Nobilul Coran afirmă în [49:11-12]:
O, voi cei care credeți!
– nu permiteti ca cineva sa rada de altcineva
– nu vă ocărâți
– nu vă batjocoriți cu porecle unii pe alții
– nu vă iscodiți și nu vă ponegriți unii pe alții
Sanctitatea și securitatea vieții private
Nobilul Coran a stabilit următoarele:
„Nu vă nu vă iscodiți unul pe celălalt” [Nobilul Coran 49:12]
„Nu intraþi în alte case afarã de casele voastre, înainte de a cere îngãduinþa ºi a-i saluta pe sãlãºluitorii lor!” [Nobilul Coran 24:27]
Securitatea libertății personale
Islamul a stabilit principiul prin care nicio persoană nu poate fi încarcerată până când vinovăția nu îi va fi dovedită în fața legii, într-un proces deschis. Islamul nu permite a aresta o persoană pe premiza suspiciunii și a o arunca în închisoare fără o judecată dreaptă prin acordarea oportunității de a se apăra.
Libertatea de exprimare
Islamul acordă dreptul la liberă gândire și exprimare tuturor oamenilor din țările musulmane cu condiția ca acestea să fie utilizate pentru a promova virtutea și adevărul și nu pentru a raspandi răul. Conceptul Islamic de libertate este cu mult superior conceptului ce predomina în Occident. În nicio împrejurare Islamul nu permite răului să se propage.
Totodată un dă nimănui dreptul de a folosi abuzul sau limbajul ofensator în numele criticii. Musulmanii obișnuiau să-l întrebe pe Profet ﷺ dacă fusese revelat ceva de la Dumnezeu cu privire la o anumită problemă sau alta cu care se confruntau. Dacă el spunea că nu a primit nicio instrucțiune prin revelația divină, musulmanii își exprimau liber opiniile cu privire la problema dată.
Libertatea asocierii
Islamul dă de asemenea, libertatea asocierii și formării de grupuri și organizații. Acest drept este de asemenea guvernat de anumite reguli generale.
Libertatea de conștiință și convingere
Islamul a stabilit următoarea regulă:
„Nu este silire la credință!” [Nobilul Coran 2:256]
Dimpotrivă, societățile totalitare privează total indivizii de libertatea lor. Într-adevăr, această elevare nejustificată a autorității statului, destul de curios, postulează un fel de servitute, de sclavie din partea omului. La un moment dat, sclavia însemna control total asupra omului – acum acel tip de sclavie a fost abolit legal, dar în locul său, societățile totalitare impun un fel similar de control asupra indivizilor.
Protejarea sentimentelor religioase
Împreună cu libertatea de convingere și libertatea conștiinței, Islamul a dat individului dreptul conform căruia sentimentele sale religioase vor primi respectul cuvenit și nimic nu va fi spus sau făcut cu scopul de a-i invada acest drept.
Protecția împotriva închisorii arbitrare
Islamul recunoaște, de asemenea, dreptul indivizilor de a nu fi arestați sau închiși pentru infracțiunile altora. Coranul afirmă clar:
„Și nu va purta nici un suflet povara altuia.” [Nobilul Coran 35:18]
Dreptul la necesitățile de bază ale vieții
Islamul a recunoscut dreptul celor neajutorați de a primi ajutor și asistență:
„Și în averea lor se află un drept pentru cerșetor și pentru cel nevoiaș.” [Nobilul Coran 51:19]
Egalitatea înaintea legii
Islamul acordă cetățenilor dreptul la egalitate absolută și completă în fața legii.
Răspunderea conducătorilor în fața legii
O femeie aparținând unei familii importante și nobile a fost arestată în legătură cu un furt. Cazul a fost adus inaintea Profetului ﷺ și i s-a recomandat ca ea să fie scutită de pedeapsa furtului. Profetul ﷺ a răspuns:
Națiunile care au trăit înainte de voi au fost distruse de Dumnezeu pentru că au pedepsit omul de rand pentru delictele lor și au lăsat demnitarii nepedepsiți pentru crimele lor. Jur pe Cel în mâna căruia este viața mea, chiar dacă Fatima, fiica lui Muhammad, ar fi comis această crimă, i-aș fi amputat mâna.
Dreptul de a lua parte în treburile statului
„Pentru aceia care răspund Domnului lor și împlinesc Rugăciunea [As-Salat], iar pentru treburile lor [țin] sfat laolaltă și dau Dania [Az-Zakat] din cele cu care îi înzestrăm.” [Nobilul Coran 42:38 ]
Șura sau adunarea legislativă nu înseamnă nimic altceva decat: șeful executiv al guvernului și membrii adunării ar trebui să fie numiți prin alegerea liberă și independentă a poporului.
Pe scurt, Islamul încearcă să împlinească drepturile omului menționate mai sus și multe altele nu numai oferind anumite garanții legale, ci în principal invitând omenirea să depășească nivelul inferior al vieții animale pentru a putea întrece simplele legături promovate de rudenia sânge, superioritate rasială, aroganța lingvistică și privilegii economice. Invită omenirea să treacă la un plan al existenței în care, datorită excelenței sale interioare, omul poate realiza idealul Frăției omenești.
