De ce în Coran se folosesc termenii „NOI” şi „EL” atunci când se face referire la Dumnezeu (Allah)?
Aceasta este o întrebare bună pe care şi mulţi cititori ai Bibliei au adresat-o. Termenul „Noi”, atât în Biblie, cât şi în Coran reprezintă expresia pluralului de politețe „Noi” – ca, de exemplu, atunci când Regele spune „Noi am hotărât următoarele lucruri, etc.” sau „Noi nu suntem amuzați.” Nu indică pluralul; ci, mai degrabă, indică cel mai înalt grad de respect în vorbire. Limba engleză, persană, ebraică, arabă şi multe alte limbi folosesc acest „Noi” pentru regi. Este de mare ajutor să vedem că acelaşi respect este oferit şi persoanei căreia i te adresezi. Spunem cuiva „Dumneavoastră sunteţi prietenul meu.”
Deşi este vorba despre o singura persoana, forma de plural a verbului este folosita. De ce nu spunem “Dumneavoastră eşti prietenul meu?” Substantivul „dumneavoastră” este la singular și atunci ar trebui să i se asocieze un verb la singular pentru starea de existență, cu toate acestea folosim „sunteți”. Același lucru se aplică și în cazul celor ce țin discursuri, atunci când se referă la ei înșiși (el sau ea). Spunem „suntem”, acesta fiind de asemenea o manifestare a pluralului de politețe, în loc de „sunt”.
Când Allah foloseşte termenul „El” în Coran, situatia este asemănătoare celei explicate mai sus. Cuvântul „El” este folosit, atunci când se face referire la Allah, pentru a ilustra respect, demnitate şi poziţia Sa înaltă.
Ar fi total nepotrivit să folosim cuvântul „acest” [sau “it” asa cum ar fi in engleza] deoarece astfel nu s-ar exprima înțelegerea corectă a Naturii lui Allah ca fiind ceea ce El este: Cel Viu, Cel Milostiv, Cel Iertător, Cel Răbdător, Cel Iubitor, etc. De asemenea, nu este corect să asociem cuvântul „El” cu un anume gen, deoarece aceasta ar însemna să Îl comparăm pe Allah cu creaţia Sa, lucru care ar fi total împotriva învățăturilor Coranului.
