Acasa Blog Articole Instigă Islamul la ură și violență sau propovăduiește toleranța față de alte religii?

Instigă Islamul la ură și violență sau propovăduiește toleranța față de alte religii?

Instigă Islamul la ură și violență sau propovăduiește toleranța față de alte religii

Islamul este adesea prezentat ca fiind o religie a urii și a violenței nerestricționate. Donald Trump a spus: „Eu cred că Islamul ne urăște.” Islamul nu este o persoană și, prin urmare, nu poate nutri ura. Mai mult, nu este clar cine suntem „noi”, deoarece musulmanii sunt și americani. Poate că el revărsa în cuvinte falsa noțiune conform căreia Islamul îi învață pe musulmani să urască pe toți nemusulmanii. În loc să acceptăm generalizări grosolane cu privire la o religie mai veche de 1400 de ani, este de recomandat ca mai întâi să examinăm Coranul și să vedem ce ne învață în acest sens. Islamul îi învață de fapt pe musulmani să urască și să comită acte de violență împotriva nemusulmanilor?

Islamul despre violență

Violența a făcut întotdeauna parte din istoria omenirii. Nu a existat niciodată o perioadă de timp în care să nu aibă loc acte de violență, fie că este vorba de încăierari izolate sau războaie. Ca oameni, violența face parte din existența noastră și uneori poate fi necesară și esențială. Pentru majoritatea, termenul „violență” are o conotație negativă. Cu toate acestea, există violență legitimă și ilegitimă. Există violență pe care o lăudăm și o felicităm și există violență pe care o condamnăm și o urâm. Primul fel de violenta este necesar pentru supraviețuirea noastră. De exemplu, trebuie să recurgem la violență pentru a reține un tâlhar sau un criminal. Nu este rezonabil ca răspunsul pentru un criminal acuzat de răpirea de copii care încearcă să scape, să fie altul decât a-l urmări și a-i salva pe copiii răpiți. Acest lucru va necesita adesea un act de violență legitimă. Răpitorul folosește și el violența, dar de tip nelegitim.

Islamul permite violența legitimă în contexte bine definite. Coranul și învățăturile profetului, pacea fie asupra sa, oferă îndrumări și restricții privind utilizarea violenței. Aceste instrucțiuni sunt adesea scoase din context pentru a demonstra pretinsa natură violentă a islamului împotriva nemusulmanilor. Cu toate acestea, chiar și printr-o examinare sumară sinceră a Coranului și a vieții profetului Muhammad, pacea fie asupra sa, va deveni evident că violența împotriva oamenilor bazată pe apartenența lor la o credința sau alta nu se regaseșite în aceste surse.

Profetul Muhammad, pacea fie asupra sa, avea vecini nemusulmani și membri ai familiei pe care îi iubea, îi îngrijea și cu care avea legături strânse. Dacă Islamul i-a învățat pe musulmani să ucidă și să urască pe toți nemusulmanii din cauza credinței lor, atunci el ar fi trebuit să fie primul care sa o facă. Cu toate acestea, lucrurile nu au stat deloc așa. Coranul definește relația dintre musulmani și nemusulmani ca fiind una care se bazează pe dragoste și compasiune. Coranul afirmă:

„Allah nu va opreste sa faceți bine acelora care nu au luptat împotriva voastra, din pricina religiei, si nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contra] să fiți foarte buni si drepti, căci Allah îi iubește pe cei drepti.” [Nobilul Coran 60:8]

Acest verset arată clar că baza luptei nu este religia, ci apărarea împotriva celor care atacă musulmanii numai pentru simplul fapt ca sunt musulmani. Deși islamul le permite musulmanilor să lupte împotriva celor care îi atacă, le cere musulmanilor să fie corecți și drepți chiar și cu dușmanii lor.

Islamul îi învață pe musulmani să urască pe nemusulmani?

Coranul evidențiază locul special ocupat de creștini și evrei, referindu-se în mod constant la aceștia drept „oameni ai cărții”. Există multe versete în Coran care evidențiază relația strânsă dintre musulmani și nemusulmani.

„Vei găsi că cei mai prietenoși față de cei ce cred sunt aceia care spun: Noi suntem creștini. Și asta pentru ca printre ei se afla preoți și călugări și pentru cã ei nu se fălesc.” [Nobilul Coran 5:82]

În plus, Coranul chiar interzice musulmanilor să insulte zeii sau idolii care sunt venerați de alte religii, deși, în mod evident, musulmanii nu sunt de acord cu nemusulmanii care se închină la orice altceva în afara lui Dumnezeu, li se interzice să insulte sau să vorbească de rău despre alte religii.

„Nu-i ocărâți pe aceia care sunt invocați afară de Allah, ca să nu-L ocărască ei pe Allah, întru dușmănie și nepricepere!” [Nobilul Coran 6:108]

Mai mult, Coranul le permite musulmanilor să mănânce din mâncarea evreilor și creștinilor. Coranul afirmă:

„Astăzi va sunt îngăduite vouă cele bune. Mâncarea celor cărora li s-a dăruit Scriptura vã este îngaduitã și vouă, iar mâncarea voastra le este îngãduitã și lor. [Va sunt îngăduite] femeile virtuoase, dreptcredincioase, dar și femeile virtuoase ale acelora cărora le-a fost dăruită Scriptura înaintea voastră, dacã le dați zestrea, cu contracte de căsătorie, fără sã preacurviți și fără să le luați de țiitoare.” [Nobilul Coran 5: 5]

Contrar stereotipului conform căruia musulmanii trebuie să omoare sau să urască pe nemusulmani, Coranul spune că musulmanii pot mânca împreună cu cei de alte credințe. Mâncând din bucatele „lor” și nemusulmanii mâncând din mâncarea „ta” implică faptul că vor exista mese împreună, ocazii și invitații. Acest lucru necesită o relație prietenoasă și iubitoare.

Ultima parte a versetului este și mai convingătoare, potrivit Coranului musulmanii se pot căsători cu femei care sunt evreice sau creștine. Căsătoria implică dragoste, nu numai față de soția nemusulmana, ci și de familia, părinții și frații ei. Este ilogic să pretindem că acest Coranul face apel la musulmani să ucidă sau să urască pe toți nemusulmanii și să le permită simultan să se căsătorească și să își împartă mâncarea cu ei. Cu alte cuvinte, instrucțiunile Coranului despre dragoste / ură și violență / pace între musulmani și nemusulmani nu se bazează pe credința celeilalte persoane, ci dacă atacă sau nu musulmanii sau provoacă opresiune.

În Coran există cazuri în care oamenii vor lupta și îi vor expulza pe musulmani din casa lor pur și simplu pe baza religiei. Coranul respinge acest tip de intoleranță și îi învață pe musulmani să nu cedeze și să nu se alieze cu oamenii care solicită expulzarea musulmanilor din țările lor de origine pe baza faptului că sunt musulmani.

„Însa Allah va oprește să-i luați ca aliati pe aceia care au luptat împotriva voastra, din pricina religiei, și v-au alungat din căminele voastre și au ajutat la alungarea voastră. Iar aceia care și-i iau ca aliați sunt nelegiuiți.” [Nobilul Coran 60: 9]

Acest verset respinge ideea unei alianțe dintre musulmani și astfel de indivizi, dar nu încurajează ura și violența. Coranul este o carte practică care permite celor oprimați să lupte împotriva nedreptății, dar nu le permite musulmanilor să răspundă nedreptății cu nedreptate. Cu alte cuvinte, Coranul cere ca musulmanii să fie drepti chiar și față de cei care îi urăsc și îi ataca.

„O, voi cei care credeți! Fiți statornici față de Allah și martori drepti! Sa nu va împingă ura împotriva unui neam sa nu fiti drepti! Fiți drepți, căci aceasta este mai aproape de evlavie! Și fiți cu frică de Allah, căci Allah este Bine Știutor [Khabir] a ceea ce faceți voi!” [Nobilul Coran 5:8]

Concluzie

Există cu siguranță versete în Coran care permit violența, dar ele sunt adesea alese și citate, fără a furniza contextul de mai sus. Concluzia logică la care se ajunge după citirea acestor versete este că Islamul îi învață și îi încurajează pe musulmani să iubească pe toți oamenii, inclusiv pe cei de credințe diferite. Cu toate acestea, interzice musulmanilor să-și vândă și încalcă valorile, prin alierea cu xenofobi care luptă împotriva musulmanilor și îi alungă din casele lor pe baza religiei lor. Cu alte cuvinte, Coranul nu îi învață pe musulmani să lupte împotriva nemusulmanilor, ci să lupte împotriva intoleranței religioase.

Coranul subliniază că, dacă oamenii nu se opun intoleranței religioase, aceasta va duce la distrugerea tuturor lăcașurilor de cult.

„Pe aceia care au fost scoși din cãminele lor pe nedrept, pentru că ei au zis: Domnul nostru este Allah!, și de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin alții, ar fi dărâmate chilii, biserici, temple si moschei în care numele lui Allah este pomenit atât de mult. Allah îi ajutã neîndoielnic aceluia care-L ajuta pe El. Allah este Tare [și] Puternic [Qawiyy, ‘Aziz].” [Nobilul Coran 22:40]

Versetul de mai sus arată clar că permiterea violenței de către Coran nu este împotriva oamenilor de credințe diferite, ci ea dorește protejarea libertății religioase pentru toate credințele. Dacă acel drept de libertate religioasă nu este protejat pentru o singură religie, atunci va duce la persecuția și a altor minorități religioase.

Incarca mai multe articole pe aceeasi tema
Comentariile sunt inchise.

Citeste si

Concepții greșite despre Drepturile Omului în Islam

Fiecare ființă umană este înrudită cu toate celelalte și cu toții devenim astfel o comunit…