Dezvoltare personală
Cuvântul „moralitate” vine de la cuvântul latin „moralitas” care înseamnă manieră, caracter și comportament adecvat. Moralitatea se referă, în general, la un cod de conduită, pe care un individ, un grup sau societatea în general îl deține ca autoritate, în diferențierea binelui de rău. Un astfel de cod de conduită este adesea adoptat în favoarea altor alternative.
Islamul, ca și mod de viață, cuprinde un sistem moral complet, fiind un aspect important al viziunii sale asupra lumii. Trăim într-o epocă în care binele și răul sunt, adeseori, privite ca și concepte relative. Cu toate acestea, Islamul afirmă despre conceptele morale că ele nu sunt relative ci definesc un standard universal prin care acțiunile pot fi considerate morale sau imorale.
Sistemul moral al Islamului este frapant, în sensul că nu numai că definește moralitatea, ci și călăuzește omenirea spre obținerea ei, atât la nivel individual cât și colectiv.
Principii de bază în moralitatea Islamică
Sistemul moral Islamic își are originile în piatra de temelie a credinței sale, și anume credința într-un singur Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul Universului. Islamul consideră că omenirea face parte din creația lui Dumnezeu și că oamenii sunt robii Săi.
Din perspectiva Islamică, scopul vieții umane este acela de a-l adora pe Dumnezeu, ducând aceasta viață în armonie cu Voia lui Dumnezeu, și astfel obținând pacea în această lume și succesul veșnic în Viața de Apoi. Musulmanii privesc Nobilul Coran și tradițiile Profetului Muhammad (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) drept călăuzire morală.
Nobilul Coran Spune:
„Cuvioșia nu stă în a vă întoarce fețele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioșia este a crede în Allah și în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte și în profeți, a da din avere – în pofida iubirii pentru ea – rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului, cerșetorului și pentru răscumpărarea robilor, a împlini Rugăciunea [As-Salat] a da Dania [AzZakat], a-și ține legământul dacă s-a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău și în momentele de primejdie. Aceștia sunt cei drepți, aceștia sunt cei evlavioși [Al-Mu’taqun]!” [Nobilul Coran 2:177]
Acest verset evidențiază principul Islamic potrivit căruia dreptatea și evlavia se bazează, înainte de toate, pe o credință adevărată și sinceră. Cheia virtuții și bunei conduite este o relație puternică cu Dumnezeu, care vede totul în orice moment și oriunde. El cunoaște secretele inimilor și intențiile din spatele tuturor acțiunilor. Prin urmare Islamul cere un comportament moral în toate circumstanțele. Dumnezeu este conștient de fiecare chiar și când nimeni altcineva nu este. Este posibil să înșelăm lumea dar nu este posibil să-L înșelăm pe Creatorul nostru.
Dragostea și conștientizarea continuă a lui Dumnezeu și a Zilei Judecății îl ajută pe om să aiba un comportament moral și să fie sincer în intenții, cu devotament și dedicare.
Nobilul Coran Mai Spune:
„Spune: „Domnul meu a oprit nelegiuirile – atât pe cele văzute cât și pe cele nevăzute – precum și păcatul, nedreptățirea [altora] sau să-i faceți lui Allah asociați, de vreme ce El nu a trimis o astfel de poruncă, sau să spuneți despre Allah ceea ce nu știți.” [Nobilul Coran 7:33]
Este interesant faptul că Nobilul Coran se referă la „păcate și greșeli împotriva adevărului sau a rațiunii”. Este o indicație a binecuvântării lui Dumnezeu pentru fiecare ființă umană, a unui simț moral înnăscut. Un astfel de simț moral, atunci când nu este corupt de familie sau de societate, este ceea ce conduce oamenii la acte lăudabile de virtute. Islamul urmărește să întărească și să amplifice simțul moral în fiecare ființă umană și să îmbogățească caracterul individual cu cele mai nobile virtuții.
Prin urmare principiile morale Islamice se preteaza în mod natural la intelectul uman, în timp Islamul ridică statutul străduinței de a urma și aplica principiile sale morale la nivel de adorare. Acest lucru se datorează faptului că Islamul consideră fiecare acțiune care este făcută având ca țel obținerea plăcerii lui Dumnezeu drept un act de adorare.
Moralitatea și individul
Principiul călăuzitor pentru comportamentul unui musulman este acela la care Nobilul Coran face referire ca Al-Amal Assalih sau fapte virtuoase. Acest termen acoperă toate faptele, nu doar actele exterioare de adorare.
Printre trăsăturile de caracter de bază așteptate de la un musulman sunt: evlavie, smerenie și un profund sentiment de responsabilitate față de Dumnezeu. Un musulman este de așteptat să fie umil în fața lui Dumnezeu și față de alți oameni. Islamul cere, de asemenea, fiecărui musulman să-și exercite autocontrolul asupra pasiunilor și dorințelor sale.
Islamul avertizează împotriva vanității și a atașamentului excesiv față de plăcerile efemere ale acestei lumi. Deși este ușor sa permitem lumii materiale să ne umple inimile, Islamul face apel la oameni să îl țină pe Dumnezeu în inimile lor și să folosească plăcerile lumii materiale cu moderație, în conformitate cu îndrumarea lui Dumnezeu. Nobilul Coran spune:
„Ziua în care nu vor folosi nici avere, nici copii, ~ Afară de acela care vine la Allah cu inima curată!” [Nobilul Coran: 26:88-89]
Caritatea este unul din cele mai lăudabile acte în Islam. De fapt, Zakah sau caritatea anuală este obligatorie pentru fiecare musulman care a acumulat avere de-a lungul anului, peste un anumit nivel, este unul din stâlpii Islamului.
Recunoștința în vremurile prospere, răbdarea în fața adversității și curajul de a susține adevărul chiar și atunci când este incomod pentru sine, sunt doar câteva din calitățile pe care fiecare musulman este încurajat să le cultive.
Moralitatea și societatea
Pentru individ cât și pentru societate, moralitatea este una din sursele fundamentale de putere, așa cum imoralitatea este una din principalele cauze ale declinului. În timp ce respectă drepturile individului într-un cadru larg, Islamul, deasemenea, este preocupat și de sănătatea morală a societății.
Astfel, tot ceea ce conduce la bunăstarea individului și a societății este bun din punct de vedere moral în Islam, și orice este dăunător este imoral.
Având în vedere importanța sa pentru societate sănătoasă și dreaptă, Islamul susține moralitatea și chestiunile care conduc la creșterea moralității, și este împotriva corupției și a chestiunilor care duc la răspândirea corupției. Poruncile și interdicțiile în Islam trebuie văzute în această lumină.
Concluzie:
Moralitatea în Islam se adresează fiecărui aspect al vieții musulmanilor, de la salut, la relațiile internaționale. Este un aspect universal în domeniul său de aplicare și în aplicabilitatea sa.
Musulmanului nu i se cere doar să fie virtuos, ci să și ceară virtute. El nu trebuie doar să se abțină de la rău și vicii, dar trebuie, de asemenea, să se angajeze activ în a cere oamenilor să le evite. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca musulmanii să aibă un comportament moral sănătos, dar trebuie de asemenea să contribuie și la sănătatea morală a societății.
Profetul Muhammad ﷺ a rezumat comportamentul unui musulman când a spus:
„Domnul meu mi-a dat nouă porunci: să fiu conștient de Dumnezeu, fie în privat fie în public, să spun adevărul, fie că sunt furios sau mulțumit, să arăt moderație în ambele situații, fie că sunt bogat sau sunt sărac, să refac prieteniile cu cei care s-au separat de mine, să dau celui ce refuză atunci când îi cer, tăcerea mea să fie mereu ocupată cu gândire, privirea mea să fie un îndemn și să poruncesc ceea este bun și drept.”
